2 ianuarie 2010

Recipiente volatile...


Un vacarm lipsit de inocenta rece a zapezii...
Amalgam de gheata falsa in lumini de reflectoare si genunchi zdreliti in speranta echilibrului de plastic dur ce inconjoara gleznele invatate cu alt ritm.
Mi-am declinat intentia de a o vizita azi. Vroiam sa-i vad chipul pe care s-a mai desenat un rid la hotarul trecerii dintre ani. Am urcat scara spre mansarda si am intrat in camaruta intunecata.
M-a privit oarecum surprinsa. I-am zambit si am asezat pe unul din scaunele paharul cu vin. L-a privit si surasul ei sardonic s-a amestecat cu limpezimea vinului. Simteam ca ii este sete. Simteam ca ii este sete de mine si de aromele mele, dar pe de alta parte nu avea curajul sa ceara nimic. Buzele au ramas impietrite intr-un rictus nevolnic sub ochii mati si pierduti in timpul anului trecut, cand isi arunca inspre mine iluzia cinica a unei victorii visate.
Am izbucnit in ras. Mi s-a parut foarte caraghioasa in asteptarea ei, iar privirea mi s-a oprit pe cuiul ruginit unde, cu putin timp in urma, trupul ei atarna intr-o atitudine desavarsita de paloare.
- Ai mai imbatranit, i-am spus si mi-am aprins tigara.
- Poate, dar intre timp am simtit nevoia acerba de franghiile patinate in mucegaiul tau.
- Doar sa atarni peste lume sau sa-mi reprosezi vremelnicia anilor pe care tu ii crezi irositi?
A inceput sa rada rupand zagazurile frustrarilor adunate in capul diform de lemn.
- Vremelnicie? Esti idioata! Te-am urat intotdeauna pentru sfidarea ce mi-ai adus-o in fiecare gest ce a incercat sa ma rupa de mansarda asta. Tot timpul am considerat ca dorinta asta a ta de paznic vasnic al uratenii mele iti mangaie orgoliul pe care il aduci ranit la picioarele mele.
- Cat de ipocrita esti! Iti place aici unde nimicul este stapan. Asta te ajuta sa te conservi si nici macar fiintele alea mici ce iti macina lemnul nu iti creeaza o stare de disconfort. Mi-e sila de tine!
Ma simteam oarecum razbunata ca i-am spus asta si mi-am ostoit setea cu vinul dulce amarui din pahar. Am continuat sa ii privesc buzele uscate pe care setea desenase o harta mistica si redundanta.
- Nu imi urezi nimic?
- Nu. Esti doar supapa mea de siguranta iar asta o stii deja. Ar fi absurd sa iti arunc in fata stereotipiile ce m-au ingretosat in zilele astea. Satisfactia ta ar fi prea mare si nu vreau sa ti-o dau. Te-ai vindeca iar tu esti aici ca sa fii bolnava de uratul din tine.
- Ma plictisesti!
- Stiu. Dar asta te face sa mori de sete si sa iti urli dorinta de a-mi auzi povestirile. La ce inaltime vrei sa fie cuiul de care o sa te atarn anul asta?
Cateva momente am avut senzatia ca a renuntat la ofensiva si si-a acceptat soarta. Cat de naiva sunt uneori!!
- Vreau doar sa fie ruginit. Inaltimea ai sa o alegi tu si ingamfarea ta luminoasa. Te urasc!!
Am inceput sa rad cu pofta. Ma fascina jocul caleidoscopului de oglinzi din ochii ei. Parea o cascada nesfarsita si in acelasi timp atat de previzibila incat imi dadea o stare de euforie primordiala.
Am batut cuiul in peretele de vis a vis de geamul mic al mansardei. Lasasem doar atat loc incat sa-i incapa capul si sa nu o prea deranjeze presiunea tavanului plin de panze de paianjeni. Intr-un moment de constientizare a fricii ei, marioneta m-a privit cu ochii goi si cu submisivitatea unui sclav innascut.
A fost randul meu sa las sa se scurga din mine gustul sardonic al unui suras. Nu s-a mirat dar a privit in jurul ei nedumerita cautand sforile patinate.
Am agatat-o in noua ei locuinta. Si-a acceptat starea de plafon ingalbenit de vreme cu o indarjeala demna de lemnul putrezit din care este facuta.
Am lasat paharul pe scaunel si am plecat. Sunt multumita. Am facut primul pas spre ceva ce oricum nu stiu cum o sa sfarseasca.
Si ce daca?
Mi se falfaie..............

7 comentarii:

  1. de-ar fi ca marioneta sa zaca cat mai mult atarnata de cuiul ei

    RăspundețiȘtergere
  2. "Din lut suntem facuti, in lut ne intoarcem" spune Biblia. Din ce suntem facuti? - nu comentez. Ca ne intoarcem in lut, sunt de acord, desi unii dispar in neantul universului nedefinit. Dar ce ne facem aici, in aceasta efemera existenta, unde marionetele se inmultesc si ne ocupa existentialitatea? La un moment dat nu vom mai avea cuiele necesare - chiar si noi, nu numai ruginite - in care sa le atarnam. Si vom deveni noi marionetele marionetelor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu imi place, nu il simt dar esti prizoniera succesului tau si prizoniera stereotipiilor tale. Nu simt forta si nu simt progres. Tot te iubesc dar asta este parerea mea.

    RăspundețiȘtergere
  4. Mie imi place. Ai surprins in cuvinte o stare greu de definit dar care mi-o asociez ori de cate o ri stam de vorba. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. hi everybody


    just signed up and wanted to say hello while I read through the posts


    hopefully this is just what im looking for looks like i have a lot to read.

    RăspundețiȘtergere
  6. just want to say a big hi to all people here. i am newbie here and look forward to creating more posts...

    By the way I have a wonderful web-site about [url=http://newmoviereleasesdvd.info/]Watch Movies Online Free[/url] and suggest to evrybody to see it.

    RăspundețiȘtergere
  7. Take a simple survey and Win Prizes worth up to £2500
    [url=http://prizerewards.nl/myquiz/index.php?keyword=Forum]Click Here[/url]

    RăspundețiȘtergere

Spune-ti parerea!!