Scrisori in timp - 12 Ianuarie 2011

A spune ca nu ti-e frica inseamna o asumare totala a ceea ce esti.
Inseamna o stagnare si mai ales inseamna un refuz categoric in a evolua.
Cam astea mi se plimbau azi prin cap dupa discutia noastra de ieri.
Nu-mi mai pun de mult problema in a crede sau nu ceea ce imi spui. Cred ca am inceput sa fac asta in momentul in care simturile au invadat ratiunea.
M-ai intrebat in prima noapte cand am vorbit dupa ce ma ghidez atunci cand iau decizii.
Ti-am raspuns ca 99,99% pe instinct.
Si ca de obicei nu m-am dezmintit.
Dar sa nu divaghez!!!
Ma uimeste in fiecare clipa paradoxul pe care il emani cu atata naturalete si care, pot sa afirm cu certitudine, este singurul lucru pe care nu poti sa-l controlezi in ceea ce te priveste.
Daca nu te-as fi cunoscut fata in fata nu mi-as fi permis sa incep sa-ti vorbesc despre chestiile astea.
Sa revenim la paradox.
Simplitatile iti dau confortul. Iti creeaza acel loc minunat in care, spui tu, nu lasi presiunile sa incerce sa te dertuneze de la gandurile tale.
E ca si cum intr-un carusel infernal gasesti mereu acel punct static ce iti permite sa vezi clar lumea ce se invarte in jurul tau. Si mereu il cauti. Nu accepti un singur punct. Pentru ca perspectiva ta asupra vietii, desi pare simpla la prima vedere, este destul de larga ca sa iti permita sa nu te inlantuiesti.
Locul unde nu exista intrebari a caror raspuns te solicita, locul unde nimic nu te poate surprinde, locul unde cu siguranta ti-ai creat acel refugiu aproape perfect de superioritate, de dominanta totala. Locul unde nu ai asteptari si unde stii exact ceea ce va urma.
Si asta e una din dependentele tale.
Complexitatea!!
Ei bine aici deja povestea capata categoric alte nuante.
Daca in simplitate te odihnesti in complexitate devii vanatorul. Cautatorul raspunsurilor. A altor raspunsuri decat cele pe care le-ai presupus.
Aici mintea trebuie sa iti functioneze brici si la capacitate optima. Nu ai voie sa gresesti. Nu iti permiti sa o faci. Te fascineaza acest mers pe pamanturi miscatoare.
Complexitatea iti creeaza spatiul unde poti sa-ti etalezi cruzimea si tenebrele fara nici un fel de proces de constiinta. Locul unde poti sa pui intrebari de nivel inalt fara sa te gandesti ca banalul raspunsului o sa te arunce in vasnica plictiseala si oroare fata de neputinta de a cuprinde cunoasterea. Locul unde mereu inveti si unde mereu provocarea ta devine arma letala pentru cel ce nu poate sa faca fata.
In foarte multe studii stiintifice despre formatul tau psihic se spune ca reprezinta o amprenta unica si ca aceste formate sunt foarte rare.
Asta fascineaza. Asta e puterea ta de necontestat.
In starea asta tot ceea ce te inconjoara devine o arma pe care o folosesti eficient. Principiile, cunoastintele, strategia, piesele ce formeaza ansamblul, toleranta, tandretea, dragalesenia, iubirea sunt un set de cutite ascutite drastic dar invelite in cea mai perfecta matase. Letale.
Complexitatea iti confera spatiul unde devotamentul tau devine singurul reper. Singurul de la care nu derogi, singurul caruia ii lasi viata cu generozitate.
Restul toate mor in vanatoarea cruda.
Cine scapa, norocul si nenorocul lui. Cine nu, ramane cu iluzia ca te poseda. Iluzie pe care iti convine sa o exploatezi pentru ca iti furnizeaza exponential alte oportunitati.
De care evident ai sa profiti pana la maxim.
Ceea ce e din sangele tau e al tau mereu. Aici e iubirea ta totala. Si fara echivoc.
Sansele pe care le oferi celorlalti sunt de fapt sansele pe care ti le acorzi tie in alte conjuncturi decat cele initiale. Si asta iarasi te fascineaza. Tu ramai acelasi. Celor care le-ai acordat a doua sansa, intinzand mana sa ii ridici de la pamant, le acorzi creditul de ai vedea la ce grad de ipocrizie sunt. Si iarasi te fascineaza pentru ca intr-un final va fi exact cum ai intuit tu. Nicio schimbare!!!! Amuzant si trist in acelasi timp.
Datorita acestui paradox, iubire, vei fi barbatul unei singure femei. A acelei femei care nu te construieste. A acelei femei care stie sa puna in cuvinte ceea ce esti si sa explice momentele cumplite in care te intrebi: ce sunt eu? Si acest "vei fi" nu are nicio legatura cu simplitatea posesiunii sau a revendicarii sau a fidelitatii stravechi. Femeia la care mereu te vei intoarce sa bei, sa simti, sa doresti, sa fii acolo unde poti sa fii tu.
Ti-e frica de complexitate si in egala masura ti-o doresti. Volatilitatea asta imbinata cu acea cruzime elementara mereu te va tine in lupta. Mereu iti va cere setea de altceva, setea de sange proaspat pe care sa-l sorbi cu nonsalanta si pe care apoi sa-l asimilezi.
Niciodata complexitatea nu o sa aiba acelasi gust. Si asta te fascineaza.
Esti prea curios ca sa renunti si prea comod ca sa fii omul finalurilor!!!
Tu nu pui punct niciodata. Dar faci in asa fel incat cei din jurul tau sa puna punct si sa fuga. Din varii motive pe care nu are rost sa le insir. Si aici nu vorbesc de punctul pus in ceea ce priveste viata profesionala. Dar a dracu te incanta sa vezi cat dureaza, sa vezi cat esti suportat si acceptat. Pana la punct. Si daca stau sa ma gandesc bine nici pe asta nu il accepti decat atunci cand tu vrei. Asta e finalul tau de fapt.
Ai sa-mi replici ca nu esti crud. Iar eu bineinteles ca am sa rad.
Ai sa-mi replici ca esti simplu in fapt. Iar eu am sa-ti spun ca DA. Esti simplu.
Tot ceea ce am scris mai sus pare poate complicat. Dar e cel mai simplu.
Candva iubire o sa jucam barbut in iad sau dracu stie unde o sa fim dupa ce plecam de pe pamantul asta.
Deocamdata noi doi jucam doar barbut cu viata. Pentru ca asa suntem noi.
Te iubesc, oriunde te-ai afla si nici macar nu am habar daca eu sunt femeia AIA la care mereu o sa te intorci. Pentru mine asta nu conteaza. Conteaza doar ca nu te iau pe bucati, ca nu imi doresc sa te posed, sa te inlantui si sa te am. Eu doar iubesc intregul. Detest rochiile de mireasa si ma pis pe ele de la inaltimea mea. Imi place sa alerg goala in orice anotimp si fara regrete. Eu niciodata "nu o sa te am" din aceasta cauza, dar tu "o sa ma ai" numai din cauza asta. Si ma ai toata, boule!!!!! Dar esti prea prost sa-ti dai seama....
Ce faci cand castigi?
Sarbatoresti!
Ce faci cand pierzi?
Sarbatoresti si mai mult!!
Ce a mai ramas?
Zambesc..si aceasta postare este o aroganta cruda pe care mi-o asum la fel....zambind....