Ii priveam suvoiul de lacrimi care lasa pe obrazul ei urme adanci.
Ii priveam sufletul zvarcolindu-se intr-o lupta incrancenata cu vantul trairilor.
Nu gaseam in mine nicio definitie a durerii pe care sa pot pune valoarea intensitatii.
Privea pierduta pe fereastra bucatariei si repeta la nesfarsit: vreau acolo...vreau acolo in nemarginirea linistii...
Eu si Ea si oglinda timpului ce ne-a facut sa parem doua umbre infinite si rapuse de trairile noastre.
Eu si Ea....
Femeile ce au acceptat sa urce pe stancile ascutite si sa se arunce in valtoarea cascadelor reci cu gust de iubire, de altfel de iubire.
Nu se poate descrie fericirea gasita in singuratatea noastra.
Nu se poate descrie forta inganduintei cu care tinem intr-o palma banalul si in alta exceptionalul.
Nu se poate explica ce inseamna pentru noi verbul "a iubi".
Imi zambeste. Lacrimile s-au topit in praful gandurilor. Ii zambesc de dincolo de limita stigmatizarii fara sansa.
Isi aseaza in palma mea obrazul ravasit de nelinisti ca sa le simta pe ale mele.
Tacerile noastre vorbesc, tacerile noastre isi striga dorul infinit de dincolo de nedreptate.
Cautam in noi balantele si clepsidrele timpului fara cea mai mica intentie de a evolua.
Si zambim...
Ne atingem ranile adanci si ne spunem, in tacere, ca nimic nu a fost inutil si ca nimic nu trebuie.
Aruncam pe aleea trista si bantuita de un vant nefiresc cuvantul "regret".
Stim ca nu o sa calcam pe acolo niciodata si mai stim...
Nu are sens...
Iubim neconditionat si inchidem in tacere iubirea asta privind cu ingaduinta neputinta celor ce nu pot sa primeasca.
Zambim indulgent la zvarcolirile neintelegerii si ramanem acolo...
Eu si Ea...
Atat!?
O tu iubire :))))
RăspundețiȘtergereO tu iubire care ne aduci lacrimile
O tu iubire care ne incrancenezi sufletul
O tu iubire care ne iei linistea
O tu iubire care ne aduci suicidul
O tu iubire care ne invetzi sa zambim imbecil
O tu iubire care ne curetzi creierul de logica.
Pana aici :D
Raman un insensibil logic si rece decat un imbecil fericit. :D
OLE