Moartea panzei de paianjen...

Priveam panza in razele soarelui.
O dimineata in care roua poposea sa hraneasca frunzele.
O dimineata in care niciun fel de intrebare nu tulbura starea de gratie, in care savoarea cafelei nu face decat sa improspateze starile ce plutesc in jurul meu.
O femeie complexa...
Putea spune asta despre ea. In anii in care experimenta fiecare parte a trupului ei niciodata nu s-a gandit ca asta ii poate aduce o astfel de profunzime.
Ciudat si contrar asteptarilor nu a ajuns in punctul de a spune ca nu mai gaseste motive de incercare.
In fiecare din clipele traite s-a creat un punct de pornire spre altceva. In fiecare trasarire a trupului s-a cladit o alta calatorie inspre ea, inspre abisurile acelea de care mereu e constienta si niciodata satisfacuta de cunoasterea lor.
O panza de paianjen...
Croita intr-un perpetuu periplu inspre trepte ce urca mereu spre un necunoscut dezirabil si oarecum inspaimantator, constienta in fiecare secunda ca orice treapta ce urca inseamna si o treapta ce coboara in neguri neexplorate vreodata.
Simteam asta in desavarsirea fiecarei atingeri de oamenii ce ma inconjoara. Spuanad sau tacand agatam de cer o dorinta neinhibata de cuvinte, de cele mai multe ori inutile in perceptia fata de ceilalti.
Mi-am intors privirea spre un dorit senin si am incercat sa imi dau seama daca intr-adevar eu croiesc panza de paianjen sau ea este croita in jurul meu.
Atractia spre cinism si nemernicie e o ispita atat de vorace incat uneori ai senzatia ca ceva in tine se frange daca nu atingi acele culmi. Mi le doream cu o sete inegalabila si mai doream sa palpez acele stari cu propriul meu suflet hoinar.
Una din clipe?
Acum zambesc, oarecum nonsalant, la acele clipe si zile cumulate intr-o lunga perioada ce se poate defini simplu ca fiind un haos aproape perfect.
O placere diabolica nascuta din aceiasi durere acuta m-a facut sa vad cu ochii mintii perfectiunea panzei ce se infasura insistent in jurul meu si facandu-ma prizoniera propriei mele dorinte.
Nimeni nu m-a legat mai strans de mine niciodata.
Senzatia pe care am trait-o nu cred ca imi va fi dat sa o pot pune in cuvinte care sa masoare reala ei intensitate.
Dependenta, acuratetea simtului, libertatea nemarginita in lanturile de fier ale unei perfecte custi de aur au intrecut cu mult imaginea cu care ne-au obisnuit paianjenii si constructiile lor aparent fragile dar atat de dure incat sa asigure hrana.
Asa eram!
Un prizonier intr-o temnita intunecata, lipsita de apa si hrana. O fiinta coborata in cele mai primitive ipostaze si hranita cu forta proriei mele alegeri.
Privit de afara acest context bizar ar putea sa inspaimante. Dar traind clipele in postura de insecta prinsa in panza aceea nimic si nimeni nu imi poate demonstra contrariul placerii. Legata in propriile-mi lanturi si umilita in placere nu imi doream decat sa pot sa vad dincolo de mine, dincolo de ceea ce inseamna o ferecare in libertate a oricarui sentiment.
Si unde sa reversi multitudinea de trairi?
Unii ar spune ca panza de paianjen ar fi fost foarte aproape si s-ar fi constituit perfect in tomberonul necesar in acele momente.
Nu am ales asta. Mi se parea extrem de banal sa ma folosesc de ceva atat de vizibil si disponibil. Mult prea la vedere si mult prea previzibil.
Am ales sa ma intorc la punctul initial de negociere dintre mine, insecta ravasita, si panza irezistibila ce imi dadea senzatia ca mereu urc. Decizia asta, neinfluentata de niciun sentiment palpabil, m-a facut sa tip cu regularitate ca nu pot desavarsi placerea neavand punctul stabil.
Nu e nimic stiintific in asta. Este un instinct de aparare ce are apanajul constientizarii ca de fapt daca nu hranesti panza aceea cu propriul tau spirit totul devine o mlastina ce pana la urma te inghite.
Mereu legata in libertate si mereu libera sa ma leg....
Nu e nimeni vinovat de asta. Ar fi absurd si inutil sa caut vinovatii.
O panza s-a rupt...
O femeie complexa...
Privirea albastra si senina e acolo. Cautand si dorind o libertate nemarginita in lanturi ce niciodata sa nu o faca prizoniera..."pe tine te urasc cel mai mult. Caci tu ma atragi, dar nu esti atat de puternic sa ma tii!"