17 mai 2007

Strigat...



Nu doream decat sa-mi smulg din piept durerea cu mainile sangerande de ranile falsului din tine…si nu am putut. Durerea a ramas in mine scancind asemeni pruncului lipsit de mama.
Poate daca de pe buzele mele ar fi iesit geamatul surd care imi macina sufletul zdrentuit as fi eliberat si durerea.
Am inchis ochii mintii si am lasat sa pluteasca in jurul meu incantarea amintirilor intr-un dans haotic si plin de culoare. Mi-as fi dorit sa zbor in cautarea lacrimilor si sa ma hranesc cu simturile trecutului. Mi-as fi dorit sa culeg nemarginirea placerii si sa impart dorinta in strafulgerari care sa-ti dea lumina.
Dar ai refuzat sa iesi din genunea aceea a nelinistii, din locul acela sterp si plin de colb argintiu….
Te doream invaluit in lumina placerii mele…dar m-ai aruncat afara din genunea ta, m-ai trimis la lumina, zambind si plina de dorinta si ai ramas in acel colb…trist…anost si luptandu-te cu proprile-ti cautari.
Cand vei dori eu voi fi la lumina si-ti voi darui zborul infinit al pasiunii si al iubirii….

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Spune-ti parerea!!