Niciodata nu am stat sa ma gandesc sau sa-mi analizez actiunile atunci cand a fost vorba de "Atingerea lui Midas".
Cineva a scris superb despre aceasta atingere.
De mult timp nu am simtit asta dar de foarte mult timp mi-am dorit sa o percep. Este ca un cerc vicios din care nu-ti doresti sa iesi, si nu pentru ca nu poti ci pentru ca mereu te retine ceva.
Un simbol superb!Si am simtit…..
Aurul pur, trairea desavarsita, abandonul acela la marginea nebuniei fara nici un filtru, fara a analiza…doar am simtit.
Lumi paralele, care in viata de zi cu zi le doresti unite. Zambesc la zambetul inocent, la nedumerirea aceea aproape copilareasca din barbatul care lupta cu copilul din el.
Incantare?
Mai mult de atat. Un aer rarefiat deloc distrugator. I-as spune chiar inspirator si cald. E ca si cum simti cum praful aurit din palma lui Midas iti invadeaza simturile si nu te face sa te simti mic. Din contra! Te ridica, poate mai mult decat ai merita, te inspira, mai mult decat ai visat, ciopleste in tine o dorinta de abandonare necalculata, te face sa zbori intr-o lume pe care doar ti-ai imaginat-o si pe care nu sti daca o doresti sau nu.
Misterul nu dispare!
Ramane ca un voal verde, imperceptibil dar mereu prezent care te face sa opresti in tine burlescul si stereotipia, te aduce undeva unde, candva in sperantele tale, credeai ca nu vei avea acces.
Foaia alba nu mi se mai pare acum atat de anosta. Cuvintele se regasesc in aurul lui Midas…inspirator…tangibil…
Zambesc si imi dau seama ca nu iti este dat in viata decat odata sa te bucuri de atingerea lui Midas….
Ce dar, ce fericire?! Cand zeii isi bat joc de tine, iti spun pur si simplu: ia! Si tu, biet muritor, uitand ca intr-o forma sau alta, Zeii au daruit mereu doar cutii ale Pandorei, uitand cat sant de straini si egotici; tu biet muritor...iei!
RăspundețiȘtergereSi invariabil, iei teapa!