Intre vultur si prada este acea relatie care il face pe unul sa prospere si pe celalat sa supravietuiasca.
Este acea intelegere in care, privind-se in ochi, unul intelege ca este acolo ca sa continue povestea de succes a ambelor specii.
Nu pot exista unul fara altul!
Se masoara din priviri, se urasc inevitabil si totusi ei stiu ca formeaza un intreg.
Este un dans al mortii sau al vietii, din care scapa cine poate!
Unul e condamnat. Nu stie dar este!
Unul va pieri din aceasta inclestare. Unul va pieri de foame sau unul va pieri pentru ca celuilalt ii este foame.
Ati vazut legatura mai stransa?
Exista iubire mai mare?
Noi, oamenii, mereu intelegem gresit. Altfel declaram mereu ca mai bine mor eu decat iubirea mea!
Stim ca suntem mincinosi, stim ca nu avem puterea de a ne darui asemenea prazii.
Ce sa facem?
Am putea sa ne intelegem!
Daca ne intelegem atunci va rog pe toti sa renuntam la atributul de oameni si sa recunoastem ca suntem animale de prada!
Si mai ales ca suntem animale!
Nu este vina noastra!
Asa strigam toti!
Este vina noastra pentru ca influentam tot ce ne inconjoara!
Este vina noastra pentru ca tinem in viata puii care nu se pot descurca.
Este vina noastra pentru ca ne jucam cu soarta. Credem ca ni se cuvine sa alegem!
Va dati seama ca finalul e neplacut. Pierdem. Selectia naturala a aparut ca o necesitate.
Nu e o gluma!
Si peste betoanele noastre vor fi iarasi Codrii Vlasiei!
Intre vultur si prada exista ceva ce mereu simtim. Foamea si foamea!
A unuia de a se aventura din inaltul cerului spre ochii mijiti de spaima ai prazii, pentru a-si lua forta de a contempla lumea de acolo din aerul rarefiat al inaltimilor.
A celuilalt de mica ustensila intr-un sistem ce are o utilitate definita si fara aspiratii.
Amandoi sunt condamnati. Amandoi pier pe limba lor.
Vulturul pentru ca e Vultur si Prada pentru ca e Prada.
De ce condamnati?
Pentru ca noi ii condamnam. Pentru ca noi refuzam sa vedem indestructibilul acela sublim dintre ei.
Noi, cu satietatea dorintei de a influenta ceva ce nu intelegem. Noi care daramam zidurie singuratatii atat de unite dintre Vultur si Prada.
Noi care credem ca nu exista egal intre imensitatea cerului unde isi desfasoara Vulturul aripile, unde face el umbra si imensitatea pamantului unde Prada cauta perpetuarea.
Exista vreo diferenta intre noi si ei?
Tu Prometeu cu un ficat esti mereu dator!
Este acea intelegere in care, privind-se in ochi, unul intelege ca este acolo ca sa continue povestea de succes a ambelor specii.
Nu pot exista unul fara altul!
Se masoara din priviri, se urasc inevitabil si totusi ei stiu ca formeaza un intreg.
Este un dans al mortii sau al vietii, din care scapa cine poate!
Unul e condamnat. Nu stie dar este!
Unul va pieri din aceasta inclestare. Unul va pieri de foame sau unul va pieri pentru ca celuilalt ii este foame.
Ati vazut legatura mai stransa?
Exista iubire mai mare?
Noi, oamenii, mereu intelegem gresit. Altfel declaram mereu ca mai bine mor eu decat iubirea mea!
Stim ca suntem mincinosi, stim ca nu avem puterea de a ne darui asemenea prazii.
Ce sa facem?
Am putea sa ne intelegem!
Daca ne intelegem atunci va rog pe toti sa renuntam la atributul de oameni si sa recunoastem ca suntem animale de prada!
Si mai ales ca suntem animale!
Nu este vina noastra!
Asa strigam toti!
Este vina noastra pentru ca influentam tot ce ne inconjoara!
Este vina noastra pentru ca tinem in viata puii care nu se pot descurca.
Este vina noastra pentru ca ne jucam cu soarta. Credem ca ni se cuvine sa alegem!
Va dati seama ca finalul e neplacut. Pierdem. Selectia naturala a aparut ca o necesitate.
Nu e o gluma!
Si peste betoanele noastre vor fi iarasi Codrii Vlasiei!
Intre vultur si prada exista ceva ce mereu simtim. Foamea si foamea!
A unuia de a se aventura din inaltul cerului spre ochii mijiti de spaima ai prazii, pentru a-si lua forta de a contempla lumea de acolo din aerul rarefiat al inaltimilor.
A celuilalt de mica ustensila intr-un sistem ce are o utilitate definita si fara aspiratii.
Amandoi sunt condamnati. Amandoi pier pe limba lor.
Vulturul pentru ca e Vultur si Prada pentru ca e Prada.
De ce condamnati?
Pentru ca noi ii condamnam. Pentru ca noi refuzam sa vedem indestructibilul acela sublim dintre ei.
Noi, cu satietatea dorintei de a influenta ceva ce nu intelegem. Noi care daramam zidurie singuratatii atat de unite dintre Vultur si Prada.
Noi care credem ca nu exista egal intre imensitatea cerului unde isi desfasoara Vulturul aripile, unde face el umbra si imensitatea pamantului unde Prada cauta perpetuarea.
Exista vreo diferenta intre noi si ei?
Tu Prometeu cu un ficat esti mereu dator!
... si totusi ne visam a fi mai mult decat niste animale, ne dorim a simti cei sapte centri de forta armonios dezvoltati, ne incumetam sa iubim pentru capacitatea de a empatiza, pentru generozitate, toleranta, incredere, sinceritate, optimism, solidaritate;
RăspundețiȘtergerene atrage nu numai feromonul altei persoane ci mai mult sclipirea sa de geniu, simtul umorului, tandretea de care da dovada.
In final toti suntem oameni, putem controla instinctul animalic, atavismele, iar unii dintre noi reusesc sa fie mai oameni decat ceilalti si chiar fara a-si satisface interese pur personale.
Iubirea, Lumina sa-ti fie pe calea vietii, Sorana!
Nu inteleg de ce cautam un VINOVAT!
RăspundețiȘtergereNU sunt vinovat pentru ca traiesti.
NU exista vinovati, vinovatie, victima, agresor, persecutor...vanator. Exista ce exista si cam atat.
Restul e filosofie. Adica, poti s-o citesti inainte sa te culci. Dar asta nu va schimba nimic.
@finamar - ai citit foarte bine, apoi ai vrut sa deturnezi sensul. Oricat am cauta calitati la vulturi nu-i intrecem pe cei 5 miliarde care si l-au pus stema. Ce am scris acolo este singular, intens si feroce ca intre vultur si prada. Indisolubil este cuvantul de ordine si singurul adevarat.
RăspundețiȘtergere@Dan- nu exista vinovatie dar pentru ca tot ai spus-o atat de apasat inseamna ca ai gresit pe undeva:)))
RăspundețiȘtergereNu vrei sa recunosti dar e tot intre vultur si prada:)))