Niciodata a ta...?

Mi-a luat obrajii in palme...

Adancimea ochilor lui mi s-a parut in acele momente cel mai sigur loc unde sa ma ascund.
M-a privit in ochi si m-a chemat "acolo" asigurandu-ma ca de data asta el e cel care nu o sa ma lase sa haladuiesc prea mult.
Apoi m-a cuprins in brate strivindu-mi cerul fruntii de pieptul lui. Ma simteam ca un bob de mazare crud si inocent avand la picioare o lume alba.
S-a transformat pentru mine intr-un cocon ce vroia sa alunge din jurul meu toate umbrele nefaste.
Simteam cum in trup mi se scurg firave paraiase de viata. De data asta calde si lipsite de orice intentie nebuneasca.
Degetele inclestate pe camasa cautau sa atinga in fapt dorinta lui de lumina. Nu intelegeam tumultul acela ce zabovea abstract in lacrimi. Si nici macar nu era ceva firesc.
El cunostea atat de bine lumea aceea!
Ispita ma invaluia incet. O simteam cum ma atrage in vartejul acela de liniste abstracta.
Mi-am ridicat privirea si ochii mei inlacrimati cautau ingaduinta de a fi acolo.
M-a luat in bratele lui puternice si mi-a lasat trupul chircit de durere sa pluteasca.
Ma ocrotea si imi lasa libertatea sa vad.
Imi absorbea in palme toata tristetea ochilor si punea dincolo de el ceea ce odata intuisem.
Singura urma de ratiune imi arunca in sange singuranta ca doar el stie sa ma aduca inapoi.
Am inchis ochii. Lumea lui m-a invaluit. Calda si plina de tandrete. Subtila si complexa. Inimaginabila si lipsita de durere.
Am inceput sa ma intreb in acele momente daca mai vreau sa ma intorc.
Mi-a intuit intrebarile si confuzia.
M-a strans mai tare in brate ca sa ma asigure ca stie.
Vocea blanda si atat de draga a patruns dincolo de ceata laptoasa ce ma subjuga....
- O iubire atat de puternica nu poate sa supravietuiasca in aceasta lume numai daca gesturile simple o tin in viata. Doar cei care iubesc cu detasare rezista....
Am adormit epuizata si cu sufletul gol in bratele lui....
Nebunul de alb stia...