Uite asa de anul nou...

Imi plac agendele noi.
Imi dau asa un sentiment de zapada pe care inca niste caini vagabonzi nu au apucat sa se usureze pentru marcarea teritoriului.
Singura constanta in timp ramane numele meu si ziua in care m-am nascut. Pe fiecare agenda.
Ma plictiseste ingrozitor copierea unor date necesare din agenda anului trecut.
Sunt ca niste ramasite ce au valoare de invective la adresa bunului simt. Dar aplic nostalgic teoria cu unele lucruri sunt acolo pentru ca asa trebuie sa fie si zambesc incercuind datele care o sa ma faca sa rad.
In cele mai multe din cazuri fac chestia asta cand inca simt urme serioase de mahmureala si excese de tot felul.
Mi se pare starea perfecta.
Nu fac bilanturi si nu fac planuri. Detest asta.
Astept ca noua agenda se se umple spontan si in cat mai multe culori.
In concluzie dragii mei, imi sterg cu nonsalanta mucii pe ipocrizie, strivesc corola de minuni a visurilor desarte, scuip in anarhismul debordant a celor mai slabi si protejez cu marinimie impotenta, fac statui din ceara de albine pentru soarele fierbinte al pasiunii si imi accept reumatismul ca pe un dat al sortii, fara sa ma gandesc ca odata cu varsta al treilea picior o sa isi urle prezenta in viata mea.
Imi place frizura soldatilor americani pentru ca nimeni nu are indrazneala sa o imite pe gerul asta si ma gandesc mereu ca o salata de varza acra este binevenita dupa o lipsa de somn acuta.
A inceput un an nou?
Pe dracu!!
E o iluzie optica. E vechiul an imbunatatit cu pompoane de majorete ce urla pe marginea stadionului ca sexul oral e scarbos!!!
La anu' si la multi ani oameni buni ce aveti agende noi de completat!
Mie nici macar nu mi se indoaie de pacea din lume. Praful e definitia perfectiunii si cruzimea etalonul nasterii defectelor ascunse.
Asta ultima e pentru cei care mai trebuie sa invete oarece despre simbolism.
De restul ma doare nici in cur!!!!