Aberatie...

Un card aiurit compus din pasari Dodo. M-a si umflat rasul la vederea lor! Credeti ca aberez? Dar cred ca e momentul sa aberez. Este mult mai amuzant!!
Deci ma duc cu gandul pe insula Mauritius sa caut urmele acestor vietuitoare legendare care, ciudat, nu au fost vanate pentru ca sa fie servite pe mesele exploratorilor cu morcovul in cioc si cu merele sub coada.
Culmea este ca le-au mancat cainii, porcii, sobolanii si maimutele. Nu gasesc in asta un paradox. Din contra este atat de firesc, de contemporan si hilar, in acelasi timp, incat senzatia de deja vu devine o a doua natura.
Off ce ti-e si cu aberatiile astea!!!
Am incercat azi sa-mi regasesc zambetul si daca stiam ca e atat de simplu si de aproape o faceam de mult.
Ca orice fumator inveterat m-a ajuns momentul cand priveam pachetul gol si apoi frigul de afara. Viciul evident puternic!
Ma imbrac corespunzator si ies sa-mi cumpar tigari. In micul burg medieval, in centrul cetatii gasesti doar sedii de banci care, evident nu se compromit sa dezvolte viciile muritorilor de rand care se rezuma totusi la niste sume derizorii. Totusi sunt un om norocos. Pe strada care duce spre spital a ramas ratacita, printre ciupercile aparute dupa evenimentele ce ne-au eliberat, cica, de comunism, o crasma. Este genul acela de crasma la care, in momentul in care deschizi usa, te izbeste acel aer coclit de bauturi ieftine si fum de tigara. Dar in acest centru medieval aceasta scunda taverna imi este salvarea.
Intru si strabat aerul dens pana la tejghea. Tanti ma cunoaste. Imi zambeste si ma intreaba din priviri cate pachete vreau. Unul! Doar sunt fumator inveterat, nu?
Platesc, imi iau pachetul de pe tejgheaua lipicioasa si dau sa ies.
Privirea imi aluneca pe fata unei femei care statea la masa in fata unui pahar cu rachiu alb. Se uita la paharul ala de parca era punctul de sprijin al universului. A ridicat privirea si fata ei a dezvaluit un zambet stirb si foarte straniu. Parca se uita prin mine. Si cu o voce ragusita, care parca era excrescenta masculinitatii in trup de femeie, imi spune:
- Cucoana mi-e sete!! Si vrei nu vrei am sa beau paharul asta!
Si cu un gest elaborat a luat paharul si l-a dat peste cap. La pus pe masa, s-a ridicat si a iesit din carciuma.
Pai cum saracia sa nu te umfle rasul.
Am iesit in strada zambind si am privit-o cum merge pe zece carari deodata spre centrul cu multe sedii de banci.
Pana acum, oamenii de stiinta aveau date foarte putine despre pasarea Dodo, dat fiind ca numai foarte putine oase de Dodo s-au pastrat. Cu toate acestea in 2002 o echipa de Oxford a reusit sa faca o analiza a unui fragment de ADN extras dintr-o gheara de Dodo. Chiar daca ADN-ul respectiv era destul de deteriorat, cercetatorii englezi au reusit sa stabileasca faptul ca pasarea Dodo a aparut acum 25 de milioane de ani, inainte ca insula Mauritius sa se desprinda de continent. Stramosul pasarii este o pasare care inca mai exista numita Rodrigues Solitaire.
Pai cum sa nu te apuce zambetele!!! :)))))