Au revenit insomniile. Sunt ca o imbratisare a frigului de afara. Imi caut in mine resursele si in acelasi timp si metodele de a ademeni somnul. Nu le gasec...
Citesc. Randuri pline de nostalgie, sau de furie. Paragrafe intregi de frustrari si indolenta. Nenumarate siruri de pseudofilosofii si arogante nesfarsite...
Am pierdut numaratoarea paginilor rasfoite si totusi nu am reusit sa-mi aduc somnul...
Nu am chef si nici energie sa caut sursa insomniei.
Incep sa scriu scrisori. Renunt. E prea sec si teoretizat. Nu are zvac.
Mi-e dor sa dorm. Somnul acela cald si linistit care iti aduce dimineata seninatatea in ochi.
La stiri se vorbeste de carnea cu dioxina. Imagini cu munti din carne. Rosie si brazdata cu alb. Ce grotesc!
Schimb canalul iarasi si iarasi si iarasi....
Nimic!
In minte se contureaza imaginile cu iernile copilariei. In Apuseni! Zapada pufoasa ca o vata din zahar. Calda si rece in acelasi timp. Cohortele de omuleti de zapada asezate in scheme strategice de lupta in spatele zidurilor care ne aparau de bulgarii inamicului. Obrajii rosii si mainile inghetate, turturii de la tivul pantalonilor, insistentele bunicii sa intram in casa. Si apoi Calara. Daaa! Calara era o papusa cu corpul din carpa si fata din ceva conglomerat de rumegus. Avea ochi albastrii si mereu statea intr-un colt unde era un geam rotund.
Amintirea mirosului de vanilie care venea din bucatarie, aroma de stafide amestecate cu rom alb ma face sa zambesc. Ma cuprinde o liniste placuta si simt ca ma invaluie somnul.
Oare in visul meu de azi o sa fie Oameni de Zapada?
Citesc. Randuri pline de nostalgie, sau de furie. Paragrafe intregi de frustrari si indolenta. Nenumarate siruri de pseudofilosofii si arogante nesfarsite...
Am pierdut numaratoarea paginilor rasfoite si totusi nu am reusit sa-mi aduc somnul...
Nu am chef si nici energie sa caut sursa insomniei.
Incep sa scriu scrisori. Renunt. E prea sec si teoretizat. Nu are zvac.
Mi-e dor sa dorm. Somnul acela cald si linistit care iti aduce dimineata seninatatea in ochi.
La stiri se vorbeste de carnea cu dioxina. Imagini cu munti din carne. Rosie si brazdata cu alb. Ce grotesc!
Schimb canalul iarasi si iarasi si iarasi....
Nimic!
In minte se contureaza imaginile cu iernile copilariei. In Apuseni! Zapada pufoasa ca o vata din zahar. Calda si rece in acelasi timp. Cohortele de omuleti de zapada asezate in scheme strategice de lupta in spatele zidurilor care ne aparau de bulgarii inamicului. Obrajii rosii si mainile inghetate, turturii de la tivul pantalonilor, insistentele bunicii sa intram in casa. Si apoi Calara. Daaa! Calara era o papusa cu corpul din carpa si fata din ceva conglomerat de rumegus. Avea ochi albastrii si mereu statea intr-un colt unde era un geam rotund.
Amintirea mirosului de vanilie care venea din bucatarie, aroma de stafide amestecate cu rom alb ma face sa zambesc. Ma cuprinde o liniste placuta si simt ca ma invaluie somnul.
Oare in visul meu de azi o sa fie Oameni de Zapada?
te sarut
RăspundețiȘtergeresarbatori fericite!
ov(ellidro)
Mai bine sa nu dormi deloc decat sa trebuiasca sa te trezesti cu frica. Renunta la tv, mai bine asculta radio...si zapada se anunta zilele astea.
RăspundețiȘtergereTe pup. Somn usor...
Dor d copilarie...!dor d inocenta de atunci?lipsa de griji..de probleme! shi doar joak dulciuri si somn! Pt insomnii recomand sedocalm!!!Te calmeaza..si te face sa visezi:D glumesc...nu trebuie abuzat!
RăspundețiȘtergereInca sunt in faza ceaiului de Tei. Dar am retinut sfatul in cazul in care nu mai ajuta:D
RăspundețiȘtergereRenunta la frica de somn, la ceaiul din cuie de tei, la stirile negre de la radio si la sfaturile prietenesti! Singura chestie la care n-ai voie sa renunti, esti tu!
RăspundețiȘtergere