Calatorii in simturi - Armonie...

Si m-am desprins.
Este foarte greu sa descriu senzatiile care acum ma incearca.
Fara sa ma intorc in timp si fara sa readuc in fata ochilor simbolurile ce m-au inconjurat imi privesc incheieturile mainilor si zambesc soarelui de toamna ce coace strugurii.
Cu privirea scaldata in cerul senin urc treptele unui castel. Pasesc in urma altor pasi si gust aroma dezlantuita de suflete ce au simtit in timp.
De aici de sus mi se desfasoara la picioare imaginea completa a ceea ce sufletul meu boem simte.
O pajiste inconjurata de padurea atinsa de mana delicata a toamnei isi rosteste asezarea intr-un refren demodat si totusi atat de cuprinzator.
Mustangii alearga nestigheriti atingand cu coamele lor vantul usor si colorat in tonuri tomnatice si lenese.
In fiecare gest si arcuire se desluseste forta pe care le-o da libertatea.
Ii privesc zambind si ma odihnesc in gandul ca cineva a inteles ca niciodata aceste mandre animale nu se vor lasa cucerite de un ham. Vor purta in spinarea lor incercarea eterna a dresorului de a struni vointa dar mereu vor sublinia arcuirea spre pasistea inconjurata de padure.
Privindu-i nu pot sa nu-mi reprosez cu vehementa usurinta cu care mi-am lasat mainile in propriile-mi lanturi.
Nu este nici urma de regret in acest repros, dar acum sunt sigura ca ceea ce simt se putea dezvalui sub forma libertatii acesteia. Eu am pus doar lanturile si am inchis ochii uitand ca facand asta reduc totul la o ingradire inutila si deloc necesara.
Ma caut. Ma regasesc. Adun farama cu farama greselile si le inchid in cutia timpului spunandu-mi ca erau necesare in haosul meu. Le umanizez si continui sa privesc salbaticia mustangilor.
Palma mi se odihneste pe zidul mancat de vreme. Degetele absorb memoria pietrei si aseaza, inconstient, ceea ce simt in locul din care nu o sa fuga niciodata.
E acolo iubirea mea. In locul ei.
Dar au disparut lanturile.
Racoarea serii ma invaluie usor si imi dau seama ca paznicul zdrangane cheile castelului pentru a-mi atrage atentia ca am vazut destul.
Niciodata nu o sa stiu daca o sa mai am sansa de a vedea acesti mustangi.
Dar i-am vazut...
Si ei mi-au amintit ce inseamna o incatusare libera...