Rochia ii dadea o stare buna.
Ii mangaia trupul intr-un fel aparte si o facea sa-si imagineze ca pasii sunt rataciti in alta epoca. Nu pentru ca si-ar fi dorit neaparat perioada aceea, dar cu siguranta in acele momente se simtea la locul ei acolo.
Era deghizata!
Simtea cum rochia aceea neagra ii impune un alt ritm, cum o impinge sa spuna ce in alte momente ar fi parut ganduri necugetate sau impulsuri nefiltrate.
Declara!
Provoaca!
Si rochia o ajuta...
Trupul e acelasi, gandul e acelasi, simtul si dorinta sunt aceleasi.
Rochia e alta...
Se plimba prin multime cu un aer distant si voit rece. Atinge intentionat si trece mai departe afisand un zambet jucaus si rupt din adancurile ei fericite.
Se face ca nu cunoaste desi stie...
Se face ca poate desi nu stie...
Ochiul mintii transforma matasea neagra intr-un tumult rapace de forta.
Danseaza si isi potriveste pasii cu minciuna din jurul ei.
Canta in inima si rade la animozitatea aruncata la picioarele ei numai din simplul motiv ca rochia este spectaculoasa.
O muchie a cutitului perceptiei o impinge din ce in ce mai sus.
Gusta aroma provocarii din perspectiva timpului cand era stearsa si purta o pereche de blue jeans rupti si un tricou decolarat dar atat de moale pe pielea dornica.
Cum va place?
Cu rochie sau in jeans?
Machiata gotic sau zambind din toata inima?
Trupul si mintea poarta doar haine diferite....
Rujul rosu intens este doar conturul unei perceptii distorsionate a iluziei ca femeia nu vede...
Daca era numai de ochii lumii nu era necesar sa fie un adevar. Pentru ca nu avea pe cine sa supere o minciuna de conjunctura.
Nu putea sa fie o minciuna pentru ca anumiti ochi stiu adevarul.
Rezulta un adevar...pentru oricine are ochi sa vada...
Mana delicata mangaie petalele ofilite ale lalelelor de culoare mov.
Servetelul impregnat cu ruj cade in urma pasilor ei lasand doar semnul exclamarii cand usa se inchide si rochia se transforma in jeans-ii jerpeliti.
A incercat sa faca parte si din acest spectacol.
A fost cea mai buna.
Acum doar caldaramul ii masoara pasii striviti de gustul amar al unei minciuni de convenienta ce nu a folosit la nimic...
Ii mangaia trupul intr-un fel aparte si o facea sa-si imagineze ca pasii sunt rataciti in alta epoca. Nu pentru ca si-ar fi dorit neaparat perioada aceea, dar cu siguranta in acele momente se simtea la locul ei acolo.
Era deghizata!
Simtea cum rochia aceea neagra ii impune un alt ritm, cum o impinge sa spuna ce in alte momente ar fi parut ganduri necugetate sau impulsuri nefiltrate.
Declara!
Provoaca!
Si rochia o ajuta...
Trupul e acelasi, gandul e acelasi, simtul si dorinta sunt aceleasi.
Rochia e alta...
Se plimba prin multime cu un aer distant si voit rece. Atinge intentionat si trece mai departe afisand un zambet jucaus si rupt din adancurile ei fericite.
Se face ca nu cunoaste desi stie...
Se face ca poate desi nu stie...
Ochiul mintii transforma matasea neagra intr-un tumult rapace de forta.
Danseaza si isi potriveste pasii cu minciuna din jurul ei.
Canta in inima si rade la animozitatea aruncata la picioarele ei numai din simplul motiv ca rochia este spectaculoasa.
O muchie a cutitului perceptiei o impinge din ce in ce mai sus.
Gusta aroma provocarii din perspectiva timpului cand era stearsa si purta o pereche de blue jeans rupti si un tricou decolarat dar atat de moale pe pielea dornica.
Cum va place?
Cu rochie sau in jeans?
Machiata gotic sau zambind din toata inima?
Trupul si mintea poarta doar haine diferite....
Rujul rosu intens este doar conturul unei perceptii distorsionate a iluziei ca femeia nu vede...
Daca era numai de ochii lumii nu era necesar sa fie un adevar. Pentru ca nu avea pe cine sa supere o minciuna de conjunctura.
Nu putea sa fie o minciuna pentru ca anumiti ochi stiu adevarul.
Rezulta un adevar...pentru oricine are ochi sa vada...
Mana delicata mangaie petalele ofilite ale lalelelor de culoare mov.
Servetelul impregnat cu ruj cade in urma pasilor ei lasand doar semnul exclamarii cand usa se inchide si rochia se transforma in jeans-ii jerpeliti.
A incercat sa faca parte si din acest spectacol.
A fost cea mai buna.
Acum doar caldaramul ii masoara pasii striviti de gustul amar al unei minciuni de convenienta ce nu a folosit la nimic...
incerci sa transmiti un mesaj cumva?
RăspundețiȘtergereinteresanta imagine
Cine nu vede femeia de crpele ce ii acopera/descopera trupul, nu merita o femeie.
RăspundețiȘtergereNu spun ce merita, ca azi m-am spalat si pe maini si la gura.
Daca cineva crede ca hainele fac pe om, inseamna ca nu are altceva valoros.
Ii doresc o garderoba bine utilata si cat mai mult spatiu gol intre urechi.
A te schimba inseamna curaj, a te schimba inseamna revolta fata de ce ai fost, a te schimba inseamna dorinta si curiozitate fata de noi situatii, a te schimba inseamna determinare, a te schimba inseamna ratiunea de a infrunta situatii fara echivoc, a te schimba inseamna totusi compromis si ipocrizie. Toate aceste calitati sau defecte sunt definitorii pentru statutul de femeie. Bucura-te deci, ca poti gandi ca o FEMEIE!
RăspundețiȘtergereSorana , am un feeling ( a se citi certitudine )ca femeia despre care vorbesti in postul asta, place si in jeansi si in rochie la fel de mult . Si ca nu o rochie o face sa fie atat de femeie ci intrinsecul ei deosebit . Mi-a placut in mod deosebit postarea asta , femeie frumoasa !
RăspundețiȘtergereFemeia este ca ceapa, cum ii dai jos foile te apuca plansul!
RăspundețiȘtergere