Femeie...

Tu Femeie!
Tie ti s-au inchinat versuri si razboaie.
Tie ti-au fost puse la picioare bogatii si lesuri de suflete ce au sacrificat pe altarul pasiunii onoarea.
Tie femeie si dincolo de tine intregii dorinte ce vine din gesturi atat de simple incat sunt greu de inteles.
Si ce daca nu ai vrut scrieri?
Ti-au vazut gestul pierdut alunecand peste respiratia moale. Si au urmarit arcuirea piciorului in pantoful desenat pentru a duce valul tau de feminitate peste timpuri.
Si-au pripasit saruturile pe degetele ce smulgeau coapselor tanguirea mangaierii, palpand la nesfarsit si cantand pielea ce-ti dogorea mereu a dragoste.
Au privit in ochii tai langurosi umezeala fierbinte a dorurilor ingemanate in valtoarea parului ravasit de vant.
Buzele intredeschise in setea din tine au dat ritmul cuvintelor ce vorbesc si cred...
Trupul invins de somnul dulce al iubirii si invaluit in asternuturi hedoniste a asezat pe portativul surzilor notele gasirilor ratacite in lumi oarbe de speranta.
Glasul tau picurat in perle ascunse de viata a pus aurul negustorilor in fata cinismului pirateriei simturilor.
Si au crezut ca au inteles, apoi au crezut ca asa este si apoi nu au vrut sa renunte sa inventeze imaginea dansului tau abstract pe mari ce niciodata nu vor sa fie linistite.
Cu ce au gresit, Femeie?
Au gresit construindu-te pe unghiul inalt a ceva ce nu ti-ai dorit.
Au gresit crezand ca sa zambesti e putin lucru.
Au gresit cand au spus ce nu vor spune si cand vor invoca motive de razboaie punandu-te pe tine pe rugul arzand al vanitatii...
Dar tu, Femeie?
Tu erai atat de umana in dorinte incat toate astea te-au facut sa te stingi.
Tu vroiai mangaierea, amintirea si sarutul cald si atat de simplu incat sa te poata impinge dincolo de tine.
Esti vinovata, Femeie!
Esti vinovata ca ti-ai dorit ceva atat de simplu cand la picioarele tale se revarsa bogatia lumii si scutul victorios al paradoxalului.
Esti vinovata ca ai crezut in tine si in atingerea ta umana pusa in fata recalcitrantei lumi din diapazonul unor sunete ce ti s-au parut cunoscute.
Esti vinovata ca iubesti Femeie!
Si vina asta niciodata nu o sa aiba parte de versuri, de muzica, de picturi si sunete inalte.
Niciodata nu o sa aiba implinire. Pentru ca orice gest al feminitatii tale este definitia seductiei intoarsa catre o fereastra abstracta cu vitralii ce nu vor ucide in timp. Pentru ca iubind esti damnata sa sfarsesti in batista lui Iago...
Si asta te face Femeie!