Majuscule...

I'm just a...
In timp a devenit ceva mistic. O plasmuire a mintii ce nu se dezminte. O stare pe care o pastrezi fara ca la capatul ei sa existe un raspuns viabil.
Preumblata pe machete verzi privirea aluneca si se mentine intrebatoare.
Un robot construit din pachete de tigari goale saluta tumultul gudronului din opincile trecutului.
- Ai gasit?
- Ce sa gasesc?
- Ce ai cautat...
Basmul, idila, coala neprihanita a simturilor bogate in fier, drumul...
Lama ce trimite trabecule conjunctive...
Blestemul simturilor gandit de un poet bolnav de nemurire se intinde ca o patima vrajmasa pe o carare batatorita de timp si pasi.
Ma materializez intr-un cadou si incerc marea evadare din rama subtila e druizilor caliti in sangele....
Meu?
Ooo dar nu!!!
Merg mult prea departe in nemarginire. Peisagistica toamnei nu imi confera campul de lupta ideal scris cu majuscule pe armura pribeaga.
Tavalugul samburilor de mere se opreste in luminisul abstract al aromelor de mosc si ambra.
Pielea umeda si calda se zvarcoleste in sertarele mintii cotroboind bezmetica, cu unghiile contorsionate, arcul peste timp al durerii.
- Cate gratii are geamul inchisorii?
- Mai conteaza?
- Da! Pentru ca daca le numeri iti insusesti blestemul nemuririi si chiar esti un prizonier....
- Si atunci ce iti doresti?
- Un buchet de flori de camp culese in toamna lacrimilor...