Eu Blondie...

Salcia isi plangea inexistenta domoala pe marginea raului revoltat.
O priveam acustic si parca degetele mele se transformau in tentacole sinucigase. Nu voiam sa o ucid. Departe de mine gandul asta atat de extrem. Dar doream cu toata forta din mine sa-i simt lacrimile multe si limpezi cum se tavalesc pe pamantul atat de ud si atat de neinsetat.
Pierduta in contemplarea asta arida mi-am sprijinit capul pe piatra si am privit mai incolo de salcia batrana.
Un plop.
Zvelt si sobru inaltator. Cu scoarta rezistenta si atat de tanara incat mi se parea ca frizeaza ridicolul.
Am zambit. O liniste verde m-a invaluit si m-a atras in epicentrul ei. Lipsa de fiinte din jurul meu a devenit o stare de spirit.
Senzatia m-a depasit si dezinvoltura cu care imaginatia mea si-a inceput calatoria mi-a dat o durere de recul de arma in umar.
Pleoapele au acoperit albastrul privirii si plopul a disparut in neant, zvelt si sobru inaltator. Am avut o senzatie de pierdere imensa si palmele au cuprins pamantul.
L-au framantat si au incercat sa-i transmita povestea unei dorinte.
In asteptarea unui raspuns picioarele au inceput sa guste iarba cruda de sub ele. O hrana aproape inutila in preaplinul imaginatiei mele. Nu o vedeam nici macar ca pe un echilibru si totul mi se parea indoilenic de odios.
Nu am incercat sa schimb nimic din imaginarul periplu. Absorbeam doar gandurile razlete si franturi de imagini ce invariabil se loveau de tulpina plopului singuratic.
Ma uimea tacerea lui. Ma revolta inconstienta cu care ma privea de la inaltime. Ma durea durerea din durerea lui.
Si simteam fiecare pulsatie in degetele ce isi cerneau drepturile in pamant.
Salcia isi plangea in continuare inexistenta. Era ca si cum tabloul oglinzilor paralele s-a asezat intre mine si tulpina aceea impertinenta.
Pamantul a inceput sa-mi absoarba gandurile.
Un tremur usor al buzelor m-a facut sa deschid ochii. Aproape nimic nu era schimbat in jurul meu. A aparut in peisaj doar un musuroi de furnici harnice si perseverente a caror aripi stiam ca au fost smulse de multa vreme. Le-am ignorat. Nu pentru ca am vrut ci pentru ca privirea mi-a fost atrasa de trupul barbatului de langa plop.
Tacea. Adulmeca aerul din jurul lui si mainile au cuprins trunchiul copacului singuratic.
Simteam ca in fata ochilor mei se desfasoara un ritual pagan la care mi s-a dat dreptul sa iau parte.
Goliciunea barbatului dadea ierbii un gust amar. A cuprins trunchiul intr-o imbratisare dementa, cu degetele contorsionate in scoarta tanara si impertinenta.
Un strigat puternic si surd in acelasi timp a iesit din gatul contorsionat si tacerea s-a rupt.
Simteam pamantul cum imi vibreaza in palme si cum sufletul mi se sparge in milioane de bucati. Casant...
Mainile lui se odihneau acum pe haina plopului zvelt. Degetele isi recapatasera linistea si aveam senzatia ca aud cum sangele intra in fagasul lui normal.
Imbratisarea aceea era pentru mine, in visul meu, desenul ravasirii. Ca si cum mi-a simtit gandul, barbatul si-a intors privirea spre mine.
Era salcie, si era plop, si era apa si gand si spirit si tumult si furtuna si inghet si toate la un loc....
Intensitatea cu care am smuls palmele pamantului a facut ca musuroiul sa se naruiasca. Furnicile au fugit speriate spre alt loc unde perseverenta lor ar fi putut da un alt rezultat.
Atunci barbatul mi-a zambit....
A salcie ...
A plop...
Si nimic din inconstienta mea nu mai insemna durere din durerea lui...
Dormi Demon?
Nu blondie...eu nu dorm...