Am fost acolo...
Mult timp si inutil.
Am ramas la fel de mult si la fel de inutil.
Agatata in sufletul tau imatur si deloc negru.
Cand am inceput sa scriu randurile astea ma gandeam, zambind, ca in cautarile mele ciclicitatea s-a dovedit a fi singura constanta ce nu ma face sa ma pierd in hatisuri desuete. Oamenii nu se schimba niciodata. Doar conjuncturile sunt altele. Aceste conjuncturi le dau iluzia ca palpeaza pe undeva mici adevaruri incantatoare ce deniveleaza vag culorile din ei.
Plecand de la premisa mai sus enuntata am invatat sa nu am asteptari. Si asta face ca intensitatea a ceea ce traiesc sa aiba involuntar cote de pariuri atat de imposibile incat nici macar realitatea sa nu le suporte. Fascinatia ce ma invaluie este o perdea perfecta pentru dezvaluire. Nimic nu se compara cu diferenta majora dintre ceea ce se pune pe masa si ceea ce este de fapt acolo.
Colturi de mare verde-albastruie se indoaie peste plaje subliminal pietroase si artagoase.
E ca si cum as pasi pe un nisip fin si dupa cativa pasi talipile mele sunt strapunse de colturi de piatra nervoasa ce ma fac sa las in urma mea dare de sange proaspat si nevinovat. O balaceala in necunoscut este preferabila decat sa ai senzatia ca esti o ancora ruginita intr-un port unde speranta e atat de mare incat de apuca pur si simplu greata.
O zeitati!!! Dar nu este revolta. Nu este nici macar o atitudine ingaduitoare. Este pur si simplu un noroi. Pe care in nebunia mea il plac. Nu ma intrebati de ce pentru ca nu stiu sa va raspund. Dar e preferabil oricand acest noroi decat falsa imagine rubensiana a unor cuvinte fara continut ce par sa defineasca absolutul.
E negura si nu e.
E lumina si nu e.
Dar pute!Si asta este esenta ce poate sa-ti dea imboldul sa cauti mereu. Esenta asta ma face mereu sa ma misc, sa ies din perioadele in care atarnarea devine aproape inconstienta si acceptata. Pur si simplu caut putoarea asta nenorocita care sa ma faca sa pot sa ma scald iarasi in valuri de alte culori. Ii caut cu dezinvoltura consistenta vascoasa si scuip constient spre a o provoca.
Si atunci simt!!!
Nu se compara nimic cu sfichiuitul biciului pe piele. Indiferent cat de mincinoasa este lovitura, durerea este reala. Carnea rosie e dovada ca niciodata, niciun cuvant, nu poate egala dorinta de a simti intr-un fel liber locul unde vrei sa vezi ancore.
Poti sa faci un legamant?
Da pot.
Pot sa spun ca nu o sa-mi mai doresc sa raman atarnata in cuvinte fara continut.
Pot sa spun ca singura goliciune va fi a mea.
Pot sa spun ca dincolo de mine nu voi fi niciodata numai eu.
Pot sa spun ca o sa sug cu nemernicie din jugulara care mi se ofera numai de dragul de a simti urmele pasilor ce vor fi fost.
Nu pot sa spun ca nu o sa mai...
Nu vreau sa nu pot sa mai...
In fond si la urma urmei ciresele de iunie sunt perfecte in dulceata lor iar oamenilor nu le raman decat alegerile lor...
Blondie?
Da eu..
Da tu..
Si atat...
era odata un om ce se ratacise, loserul de el, prin desert, din nebagare de seama sau din neatentia idiotului....si dupa cum se stie un necaz nu vine singur niciodata asa ca si asta pe langa faptul ca se ratacise, l-a mai apucat si o sete groaznica asa dupa cum ii sta bine tot crestinului ratacit in desert....asa ca doborat de atatea necazuri s-a asezat idiotul nostru jos si astepta sa moara dracului odata sa scape de chinurile lipsei de bere si a altor lichide binefacatoare......si deodata fireste ca i-a aparut in fata un vanzator de cola rece si cafea dulce si tare....de fapt i-a aparut in cale norocul prostului cum s-ar zice pe limba materna .....si asa ca omului nostru i-a reaparut zambetul pe figura,s-a scobit in teshcherea si si-a cumparat si cola si cafea iar apoi s-a reasezat in fund si se tot uita la vanzator cum dispare in desert mai departe spre alti rataciti iar el sorbea fericit cand o gura de suc,cand una de cafea....
RăspundețiȘtergereapoi....pe cand si-a terminat consumatia a decoperit ca ii e mai sete.....si s-a intristat mai rau ca inainte....apoi s-a asezat pe jos si a murit in chinuri groaznice cum si merita probabil.....
vezi tu blondie....cand ajunge pe la tine vanzatorul ambulant...nu trebuie de fapt decat sa il chestionezi de drumul spre afara unde oricum gasesti toate cele si macar daca mori o s-o faci in patul tau si mai tarziu nu intre dune de nisipuri miscatoare mai repede si cu chinuri de invidiat...
PS...drogurile iti dau cele mai superbe senzatii din lume....traiesti putin si mai intens decat poti sa iti inchipui ca se poate....asta inseamna ca merita???....asta inseamna ca sunt bune???
ty ran si blonda......doua minti care pun in dificultate orice "ochi" care le citesc "gandul"...nu totdeauna ceea ce exprima acel gand,se transmite neaparat mai departe,si fiecare incelege ce e capabil sa inteleaga,sau ce vrea sa inteleaga.....
RăspundețiȘtergerefara sa mai debitez in cu totul alte directii,vroiam doar sa va spun ca e o placere sa incerc sa va "inteleg",citindu-va......