Grobian...

Imi impanzise universul, lumea mea haotica si plina de umbre ciudate si insetate.
Atingeam usor cerul cu sfarcurile razvratite si degetele-mi rataceau pervers pe caldaramul soldului ei dezinvolt.
Ambiguitatea asternutului lasa sa se vada gamba frumos arcuita si privirea ce ii ratacea undeva in abisul concav.
Curul este esenta ei de femeie.
Bogat si razvratit, cu sonoritate de tam tam ratacit in vai convexe unde apa curge invers. Nici nu imi venea sa cred ca imaginea asta se poate construi intr-un fel. Unii ar spune ca nu se poate spune ceva despre un cur. Un cur e un cur si atat.
Evident ca ma revolt. Curul ei e o poezie derutanta si lipsita de orice feminitate. Asta pentru ca e curul ei.
Platosa ce si-a inscriptionat-o pe piept nu ma uimeste dar imi da o stare de somn defunct. E ca si cum as muri in fiecare secunda si as renaste in secunda care a trecut. Precum curul!!
Incerc din rasputeri sa trec de privirea aceea boanta si sa patrund pe undeva in mijlocul simturilor ce o incearca. Ma simt precum naufragiatul in mijlocul marii, inconjurata de rechini si fluturi dezaxati.
Caut o frantura de ingaduinta si ma asez comod pe umarul ei. Ea crede ca am transformat-o intr-o consola pe care urmeaza sa imi vars naduful adunat in timp. O las sa creada asta si privesc uimita cum degetele ei deseneaza in aer povesti de seara scoase din carti de tarot.
Incep sa ma intreb ce dracu m-a adus aici si de ce persist in a scobi dupa feminitatea ce ii scapase in toate cuvintele insirate.
E o bruta ce vrea un suflet de heruvin. Si paradoxul asta ma face sa zambesc.
Imi simte zambetul aproape de sanul ce depaseste limita superioara a generozitatii carnale.
Nu pare sa fie incantata de gandurile mele. Isi da seama ca ii scapa ceva iar eu o las sa se amageasca.
Si gandesc!!!
De ce fac asta?
Pentru ca nu pot sa simt. In clipa in care curul ei mi-a aparut in calea privirii s-a dus dracu orice imagine creata de ea din cuvinte.
Nici macar autocontrolul meu nu ma mai ajuta sa dau drumul apei din mine. Ma intreb daca exista posibilitatea sa descopar acum ca apa are si a patra forma de agregare. Cred ca da. Se numeste cur!!!
Inchid ochii si ii spun ca ii dau sufletul meu.
O tacere imensa si grea umple camera.
Iluzia a depasit cu mult hotarul perceptiei. Isi cauta in faldurile slinoase ale gatului trecerea spre o alta treapta. Face negot. Curul ei si sufletul meu....
Dormi Demon?
Nu Blondie...