Bruma de atentie ce ii mai ramasese se imprastia pe bucata de etamina. Un model abstract si ce parea privit de afara fara de nicio regula. Era ca si cum desena din ata iuresul de ganduri ce ii invaluia mintea.
Degetele delicate, lungi si subtiri cu unghiile ingrijite intr-un fel nesofisticat mangaiau etamina cu puncte mici. Parul, prins la spate intr-un coc clasic, se revolta doar prin cele cateva suvite rebele scapate pe gatul lung si gratios.
Nu puteam sa-mi desprind privirea de pe chipul suav. Ochii cercetau desenul pe care il avea in gand iar degetele desavarseau curajul de a pune pe panza.
Ce vedeam in ea?
O lupta intensa, mascata de trupul firav si prelung.
Acaparata de migaloasa munca, de a nu gresi patratele trasate pe panza de etamina, radia feminitate.
Sclipirea din ochi parea sa defineasca tulmutul acela de trairi din fiinta ei ce incerca sa iasa la suprafata sub forma modelului abstract.
Crea!
Se mladia sub atingerea atei colorate pentru a spune ce este si ce simte. Izvorul de inspiratie parea sa fie tabloul din spatele ei, atarnat in nefiinta acolo din neglijenta unui servitor zelos.
Era ca si cum accepta tot ceea ce o inconjoara ca un tribut al nelinistii ei.
Picioarele mici, inlantuite intr-o pereche de conduri de matase visinie isi cautau locul sub scaunul din lemn de mahon.
Am ramas in umbra perdelelor de catifea de la usa ce se deschidea spre gradina aplecata sub picurii grei de ploaie. Imi era sete.
Tava de pe masuta din apropierea ei, pe care trona un serviciu de ceai, complet, a devenit o adevarata ispita in contradictie cu imaginea femeii ce isi tesea visele pe panza imaculata. O panza ce tragea dupa ea dorinta de a fi umpluta intr-o forma numai de ea stiuta.
Am zambit.
Mi-as fi dorit ca toata feminitatea si forta ei de creatie sa se poata manifesta in acea epoca pe care o traia, in acel decor ce cu siguranta nu i-ar fi oferit decat damnarea cruda a neintelegerii.
Mi-as fi dorit sa sorb ceaiul din delicata cana de portelan si sa ii spun ca mana ei tese valtoarea care de fapt era in mine.
Mi-as fi dorit in acele momente de sete intensa sa dispara cu desavarsire corsetele si jupoanele iar parul ei sa pluteasca in libertate in jurul fetei atat de delicate si de luminoase.
Dar nu era momentul.
Am zambit si m-am intors pe terasa, parasind mica locuinta in care Frmoasa Femeie isi tesea visele.
Nu am simtit nici macar un moment gustul libertatii, nu am simtit niciun moment savoarea data de gestul meu, de lasitatea mea.
Am vazut! Si?
Am intors spatele doar cu speranta ca ceea ce tesea Minunea pe acea panza sa fie atarnata langa tabloul ce ii dadea forta de a crea.
Si sa nu fie pus acolo de un servitor zelos....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spune-ti parerea!!