Gandul...
Stilet de gheata in gesturi ce in oglinda se vad atat de inutile.
Apoi alt sirag de margele faurit din intrebari ce pun in raspunsuri pietrele pretioase.
Vanitati, lasitati, fervoare...
Umilinta aproape perfecta a unei incizii intr-un cadru ce se vrea hedonist.
Acostarea pe un mal risipit de nisipuri desarte reflectata in istetimea oglinzii ce a captat lumina.
Restitutio in integrum pornind de la stiletul ce sfasaie cu cinism perdelele lasate peste imagini atat de pasionale incat ochiul uman are nevoie de protectie.
Unde sunt? Cum am ajuns aici? Caut ceva aici?
Cata banalitate in intentia de propasire si cate gesturi inutile ce se vor marinimoase dincolo de asprimea unei greseli fatale.
Erau dezamagiri daca erau asteptari...
Sunt dezamagiri pentru ca au fost asteptari...
Cu cat este egal X daca X+Y=eu?
Urasc matematica si iubesc ura pentru continuitatea ei perseverenta si valabila in orice ecuatie.
Zambesc...
In ultima vreme imi place mai mult sa ascult decat sa vorbesc...
Si asta chiar nu este variabila umilintei...
Oare de ce mama imi desena, cand eram mica, frunze de brusturi?
Poate pentru ca...
Uneori e atat de hilar totul incat capata dimensiunile unei apocalipse. Normal ca exagerez. Altfel cum as putea sa pun in cuvinte nerostirea stiletului ce se infige in paradoxul ecuatilor imaginare...
PS. Andre mi-a placut prea mult fotografia si am indraznit sa o imprumut. Sper sa fie de bun augur. Multumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spune-ti parerea!!