Calatorii si oameni - Ana

Aerul fierbinte din camera m-a determinat sa pornesc intr-o mica incursiune pe faleza cuprinsa de aripile inserarii.
Cu pasi lenesi m-am indreptat spre pontonul ce inainta in mare gandindu-ma ca acolo era locul potrivit unde sa savurez o tigara.
Briza ma invaluia incet si zbuciumul surd al marii imi impingea pasii in racoarea serii.
M-am asezat pe ponton, cu picioarele atarnand deasupra valurilor ce se spargeau de tarm purtand pe buzele lor sarea adancurilor.
O silueta. Diafana in amurgul salbatic al marii.
Ratacita pe piatra ce se infrupta din apa iti da senzatia ca s-a nascut acolo.
Briza ii canta in parul blond poezia tacerilor ce parca nu mai vroia sa le asculte. Ochii, mari si verzi, cuprinsi in irizarile ultimelor sclipiri de soare construiau in valtoarea apelor smaraldele unui simt aparte.
Vorbeste cu tot trupul. Se unduie invaluita in sarongul subtire si nasul carn cauta pe undeva raspunsul in adancul inimaginabil al zbuciumului ce a adus-o aici.
In momentul cand soarele s-a lasat inghitit de mare si-a ridicat bratele marmoreene ca intr-o ruga fara de cuprins. Era ca si cand ar fi invocat tacerea propriului extaz spre ceva ce nu putea sa-si defineasca.
Buzele rosii, usor intredeschise, intrebatoare in carnalitatea aceea atat de senzuala, au lasat respiratia sa se amestece cu briza. Umede si fierbinti au coborat apoi pentru a inchide vointa de revolta a dintilor albi ce incercau sa arunce spre mare acel ceva ce nu il gasea.
Minutele care au trecut, privind-o, mi-au dat senzatia ca m-am desprins de pontonul ce imi servea drept punct de plecare spre o lume care intr-un fel o intelegeam.
Si-a incrucisat bratele peste sanii voluptosi si pasii ei au inceput sa deseneze conturul valurilor izbite de nisipul inca fierbinte.
S-a indepartat in cantecul de neinteles al vantului ce ii ravasea parul si nu reusea sa ii usuce buzele rosii.
Sunt trupuri ce pot canta…
Sunt oameni care au puterea de a inspira vantul chiar daca nu stiu…
Am stins tigara. Mi-am afundat mainile in buzunarele pantalonilor si am plecat spre camera incinsa cu gandul ca totul a fost o iluzie…
Tipatul unui pescarus m-a scos din starea de visare.
Am intors capul si am privit in urma…
Ana mangaia valurile si le soptea ceva. Gasise…
Si linistea care a inundat-o a invaluit-o in aura purpurie a unei nopti …