Scris de Lorendo pentru Sorana
In parjol de vara si in amenintare de inundatie esti doar tu.
Ma uit la tine si dau la o parte totul Si copacul cazut pe umarul meu, si apa care mi-a luat frigiderul si recolta. Eu sunt tot acolo. Tu unde esti?
Vara? Urmasa demna si fierbinte a unei primaveri ce in adancul ei verde si plin de viata nu a fost a mea.
De ce vara?
Pentru ca nu o sa revendic niciodata nimic din racoarea si linistea razelor de soare ce mi-au desenat pe fata zambete ce nu se vor imortaliza niciodata.
Mie vara nu mi-a facut rau. Nu m-a dus in abisul unei inundatii. Eu da. I-am facut rau. Dogoritor si sumbru. Un rau iremediabil a unui gest aiurit.
Dar nu ma mai intreb. Undeva in mine tanjesc dupa primavara ce nu a fost nicicand a mea. Nu pot sa ma uit inapoi.
Si atunci? Ma frang?
Sub gestul meu nebun da.
Sub dorinta de fi avut si eu o parte a primaverii in care sa simt locul sufletului meu, nu.
Anotimpurile nu se vor opri, nu vor cere si nu vor silabisi ganguieli desarte. Ele sunt acolo….
Uiti ce e vara. Vara este implinirea promisiunilor. Vara este momentul in care raspunzi. Nu mai poti sa ma minti dincolo de vara. E o fericire si un blestem. Vara arde. Face sa fie sau sa nu fie.
Asta e frumos la vara…
Stie sa faca sau sa arda. Oricum nu se compara cu sufletul meu. E doar o vara…
Uit doar ce as vrea sa fie vara. Visul meu acela indepartat si mic nu are anotimp. O stacojie manta metalica de m-ar incercui, nu ar mai trebui sa fiu.
Tu uiti ca vara nu vede mantale, tu uiti ca vara este visul meu. Tu uiti ca te vei coace si sub manta si sub teaca si sub orice invelis pe care ti l-ai lua. Tu uiti ca e vara….
De ce sa uit? Mantalele se desira, verile trec, asa cum au trecut primaverile si iernile. Si trec intr-un fel rascolitor si altfel…
Pentru ca tu uiti. Tu uiti ca e vara. Tu uiti pentru ca ti-e frica. Asa cum spui mai sus trec toate. Si totusi este vara…
Care vara?
Este vara in care in sfarsit vezi si tu ca este vara. Este vara oricat te-ai opune. E soare. E vara si lasa ca avem timp sa ne certam….
O sa fie intunecat si inourat. Dar acum e vara. Resemneaza-te, e vara. Si stai pana cand ti-o veni randul. Atunci te fac iar. Si te mint iar, si te pacalesc iar. Nu mai zic de iertari ca se folosesc pe chat. Au descoperit saracii aia iertarile.
Un chat?
O tradare?
Vezi ce simti! Stii ca nu suport slabiciunea si muismul. Sunt prea muist ca sa inghit muie.
Deci tu esti vara.
Da. Eu sunt vara. Tu esti ce incalzesc eu….
In parjol de vara si in amenintare de inundatie esti doar tu.
Ma uit la tine si dau la o parte totul Si copacul cazut pe umarul meu, si apa care mi-a luat frigiderul si recolta. Eu sunt tot acolo. Tu unde esti?
Vara? Urmasa demna si fierbinte a unei primaveri ce in adancul ei verde si plin de viata nu a fost a mea.
De ce vara?
Pentru ca nu o sa revendic niciodata nimic din racoarea si linistea razelor de soare ce mi-au desenat pe fata zambete ce nu se vor imortaliza niciodata.
Mie vara nu mi-a facut rau. Nu m-a dus in abisul unei inundatii. Eu da. I-am facut rau. Dogoritor si sumbru. Un rau iremediabil a unui gest aiurit.
Dar nu ma mai intreb. Undeva in mine tanjesc dupa primavara ce nu a fost nicicand a mea. Nu pot sa ma uit inapoi.
Si atunci? Ma frang?
Sub gestul meu nebun da.
Sub dorinta de fi avut si eu o parte a primaverii in care sa simt locul sufletului meu, nu.
Anotimpurile nu se vor opri, nu vor cere si nu vor silabisi ganguieli desarte. Ele sunt acolo….
Uiti ce e vara. Vara este implinirea promisiunilor. Vara este momentul in care raspunzi. Nu mai poti sa ma minti dincolo de vara. E o fericire si un blestem. Vara arde. Face sa fie sau sa nu fie.
Asta e frumos la vara…
Stie sa faca sau sa arda. Oricum nu se compara cu sufletul meu. E doar o vara…
Uit doar ce as vrea sa fie vara. Visul meu acela indepartat si mic nu are anotimp. O stacojie manta metalica de m-ar incercui, nu ar mai trebui sa fiu.
Tu uiti ca vara nu vede mantale, tu uiti ca vara este visul meu. Tu uiti ca te vei coace si sub manta si sub teaca si sub orice invelis pe care ti l-ai lua. Tu uiti ca e vara….
De ce sa uit? Mantalele se desira, verile trec, asa cum au trecut primaverile si iernile. Si trec intr-un fel rascolitor si altfel…
Pentru ca tu uiti. Tu uiti ca e vara. Tu uiti pentru ca ti-e frica. Asa cum spui mai sus trec toate. Si totusi este vara…
Care vara?
Este vara in care in sfarsit vezi si tu ca este vara. Este vara oricat te-ai opune. E soare. E vara si lasa ca avem timp sa ne certam….
O sa fie intunecat si inourat. Dar acum e vara. Resemneaza-te, e vara. Si stai pana cand ti-o veni randul. Atunci te fac iar. Si te mint iar, si te pacalesc iar. Nu mai zic de iertari ca se folosesc pe chat. Au descoperit saracii aia iertarile.
Un chat?
O tradare?
Vezi ce simti! Stii ca nu suport slabiciunea si muismul. Sunt prea muist ca sa inghit muie.
Deci tu esti vara.
Da. Eu sunt vara. Tu esti ce incalzesc eu….
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spune-ti parerea!!