Calatorie in simturi - Un visator...

Fara sa-mi adun gandurile imprastiate pe podeaua pretioasa am inceput sa conturez intr-o figura geometrica, fuga...
Nu stiu de cate feluri este dar in orice caz am vazut cateva manifestari ale ei care m-au uimit.
Nu toate "fugile" mi se par demne de a fi privite. Dosul unora dintre ele este pur si simplu neinteresant.
Fugind cu bratele deschise in fata a ceva ce mi-ai dorit a fost ca si cand am dat din mine inaninte sa dau.
Apoi a urmat o stare intensa de asezare in acel loc cald si placut, un fel de bulgare de zapada asezat pe o plita incinsa. Nu cred ca este cea mai fericita comparatie dar cel putin e plastica.
Zambesc gandindu-ma ca am avut perioade in care fugeam privind inapoi si asteptand ca din urma sa ma ajunga tot felul de umbre ciudate si cu dintii cariati, care se certau cum sa muste din mine. Fugeam, desi radeam in hohote . Dar nici nu ma intreb cum ar fi fost sa le las sa ma ajunga. Nu stiu de ce, dar asa am simtit. Si in nici un caz pentru ca dosul meu imi doream sa ramana intreg. Oricum a ramas intreg si nevatamat ceea ce dovedeste clar ca doza de egoism este destul de mare si raportata la un cur...
Fuga ce mi-a starnit cele mai multe intrebari a fost fuga aceea de lucrurile neintelese.
Cum este oare posibil sa fugi de ceva ce nu intelegi?
Asta dovedeste iarasi ca doza de masochism din mine este destul de mare si in egala masura cu doza de curiozitate.
Raman acolo pana inteleg si pana cand intelegerea aceea sapa in mine urme adanci si lasa cicatrici urate. Stau acolo pana cand imi este satisfacuta cantitatea de curiozitate si sorb, fara sa am greturi, totul. Nu conteaza ca este amar sau dulce. Egal! Sorb cu o sete nemarginita si apoi filtrez prin "fugile" mele realizand poate inconstient un cerc vicios, din care ulterior ma smulg atat de greu incat constientizez ca un singur pas m-ar fi aruncat la limita extrema. Si probabil ca nu am atins limita aceea tocmai pentru ca nu am facut ultimul pas. Poate ca nu gustul fricii m-a impiedecat, ci doar fuga a fost ceea care a fost mult mai puternica si mai intensa decat frica.
Am si eu frici. Mari si mici. Contorsionate si elastice. Fluide sau in stare solida. Dar niciodata nu am palpat suma acestor frici. Cred ca totusi are un gust deosebit si mai cred ca nu sunt inca pregatita sa gust totul, daca pana la urma aleg intensitatea unei "fugi".
Nu ma simt astazi ravasita. Simt doar o pierdere de energie benefica ce nu ma seaca, ceea ce este ceva nou pentru mine.
M-am intrebat de foarte multe ori de ce aceasta scurgere de energie pozitiva ma inspira. Nu am gasit raspunsul. De fapt nici nu l-am cautat. Starea in sine este atat de aparte incat nu merita sa fie pusa la microscop. Si-ar pierde din intensitate si plus de asta pe undeva tenebrele mele ar fi prea in lumina ca sa le mai pot numi colturi intunecate.
- Sunt haotica, Demon?
- Blondie tu nu esti haotica. Tu esti doar insetata de haos...
- Nu, nu, nu! Sunt haotica si gata!!! Ei dracia dracului!
Zambesc...
Imi e dor de mersul lui Jim Morrison...The Lizard King...
Si cred ca vreau si eu bilete, graffiti, prezervative si tigari pe locul unde se va presupune ca voi fi fost....