Shibari...

Nu puteam distinge in privirea lui decat dorinta de a ma face sa calc acel prag al placerii. Aveam senzatia ca, desi ma tine de mana, gestul era de a ma impinge acolo pentru a constientiza ca imi pot palpa intr-un fel dorinta.
Cautam un punct de sprijin. Altul decat el. Un punct de sprijin in mine care sa ma faca sa cred ca intensitatea aceea este de fapt ceea ce s-a invit in acel moment pe drumul pe care il urmam.
Simteam cum iubirea lui curge inspre mine ca un rau adanc si la suprafata linistit. Constientizam valtoarea din adancuri si stiam ca vreau acolo cu orice pret.
Incercaseram in timp sa discutam subiectul asta delicat. Mai mult, am pus armele jos si ne-am dezgolit fanteziile pentru a putea percepe ce e in mintea celuilalt.
La inceput mi-a fost oarecum teama. Mai trecusem prin asta si stiam exact cu ce se poate solda in cazul in care mintea mea o sa fie libera sa zburde la lumina. Nu aveam deloc nevoie de damnarea lui si simteam ca daca asta se va intampla o sa intorc spatele si o sa plec scuipand si cu privirea aceea de gheata pe care o detesta atat de mult cand ii era adresata.
Insa a fost altfel...
Simteam cum in ochii negri se adanceste si mai mult ideea de a ma imparti intr-un fel sau altul, justificand asta ca pe o imperioasa dorinta a mea. Stiam exact ce o sa aleg si eram sigura ca asta nu ar fi stirbit cu nimic iubirea mea fata de el si tot ceea ce inseamna mintea aceea ca un diamant in lumina perfecta.
Ma atragea lumina aceea intr-un fel pe care niciodata nu o sa pot sa il explic. Nu tanjisem sa imi ating visele si el ma impingea spre asta. Era simplu. Erau acolo visele si daca se intampla sa fie era bine, daca nu iarasi era bine. Nu simtisem setea asta niciodata ca atunci.
Mi-a cuprins mana si am simtit buzele lui in palma. Fierbinti si tandre in acelasi timp. Moi in asprimea cu care isi aranjau cuvintele ca totul sa para ceva ireal. Zambeam in mine si stiam ca in mare masura este o minciuna. Dar o acceptam, ca pe toate celelalte, pentru ca era una din minciunile ce imi gadilau orgouliul si fanteziile nespuse. Era instrumentul perfect de a ma impinge mai departe in a gusta.
Stia ca stiu si asta il amuza si mai mult. Il impingea sa dea sarutului din palma o cu totul alta semnificatie decat parea privit de afara. Ii dadea conturul dorintelor lui si mai ales imperioasei necesitati de a ma vedea dezgolita in toate formele posibile. Aveam senzatia ca timpul nu mai are timp sa traiasca asemenea sentimente si ma pierdeam in betia mintii mele din mintea lui.
Gheata se topea incet sub impulsul meu de a atinge gatul aplecat in fata mea. O ispita a puterii ce abia isi mai gasea loc in respiratia mea sacadata. Un obstacol pe care in acel moment eram constienta ca il puteam sari cu usurinta unui animal de rasa pura.
Tot ceea ce am simtit atunci nu se poate masura decat in faptul ca as fi renuntat la orice pentru acele clipe pe care el mi le descria in amanunt. Aveam senzatia ca pluseaza in jocul asta nebun si mercantil, in care amandoi eram niste negustori de minti si suflete pe care ni le doream la picioarele noastre ca o rasplata pentru ca puteam gandi asta in doi. Oricat mi-as fi spus ca nu cer sacrificii, in acele clipe ceream totul fara niciun fel de proces de constiinta. Si asta era punctul in care si-a dorit sa ma aduca. Sa cer totul indiferent daca mi se va da sau nu.
Si mai stia ca stiu ca imi va da, ceea ce nu l-a oprit in a rasuci in carnea mea fierbinte cutitul atat de taios al placerii.
S-a dezlantuit in a-mi trage peste ochi un voal prin care sa vad dorinta celeilalte femei si durerea in acelasi timp. Imi desena in cuvinte pasiunea si furia ei in momentele de maxima intensitate. Imi enumera orgasmele ei in bratele lui numai pentru a-i masura eu pasiunea si devotamentul in timp ce alte maini mi-ar fi daruit tandretea pe care el o considera necasara pentru mine in acele clipe. Imi sorbea de pe buze cuvintele ce implorau la mai mult. Stia in fiecare secunda ca nu o sa cedez pana nu voi avea totul asa cum isi imaginase el pentru mine. Simtea ca nu ma doare nimic si ca in mine se construieste un Babilon abstract de sentimente contracdictorii. Stia exact unde sa apese si fiecare pas al meu spre acel mai mult era prevazut cu o minutiozitate aproape paranoica. Si totusi nu ma speria. Nu ajungea sa ma faca sa-mi fie frica si asta il mira, il nedumerea, il facea sa impinga orice limita spre extrem.
Si totusi Demon...
Acel "trebuie" spus la timp e cel mai bun lucru pe care l-am facut.
Am strans in mine fiecare clipa de fericire si am pasit peste un prag uimitor de inalt constientizand ca la final, cand o sa adun clipele de fericire o sa pot sa spun ca am trait un intreg...
- Blondie dormi?
- Inca nu Demon.Crosetez un fular...