Calatorind cu tine - Cu mioapa la plimbare...

Am ignorat frigul de afara, mi-am facut patul, m-am imbracat precum o cepa in foitele ei si am pasit pe stradutele infrigurate si deja incercate de cativa fulgi.
Mi-am propus sa nu ma gandesc la nimic ci doar sa ma umplu de aerul rece si de frumusetile ce ma inconjoara. Cu pasi mici si lenesi am iesit de pe straduta si am dat cu ochii in Tampa. Am zambit absorbind contrastul perfect ce imi arata clar ca iarna inca nu a venit si toamna e hotarata sa-si reverse culorile spre mine.

Parca nu imi doresc sa plece inca toamna ruginie. Ii iubesc culorile si capriciile si mai ales lupta de a nu ceda usor in fata albului iernii.
Deja senzatia de frig a disparut si curiozitatea mea a inceput sa se dezmorteasca. Iscodesc in dalele strazilor picaturile de apa ce se scurg spre undeva. Pasii rascolesc frunzele galbene si caldura ma inunda intr-un mod placut. Stiu ca undeva pe aici este o cladire absolut superba. O caut din priviri si o gasesc.

Uite Demon! Are un aer atat de nobil si inca florile de la balcoane nu au cedat frigului. Ma gandesc ce povesti bantuie prin camerele acestei case frumoase. Am senzatia ca pasesc intr-o biblioteca imensa in care stapanul tocmai a aprins focul in semineu iar scaunele in stil baroc din fata lui prind culoarea vie de rosu amestecat cu galben, desi tapiteria este foarte veche.

Haide sa intram Demon! Putin curaj!
Iti zambesc si trec strada spre cladire. In dreptul gardului apare din neant un caine care incepe sa latre furios. Incep sa rad si politaiul de la coltul strazii isi intoarce privirea spre mine, curios.
Imi afund mainile in buzunarele hainei de lana si trec mai departe desenand pe asfalt un baston cu cap de fildes. Tentatia de a urca sus pe cetatuie este mare, insa renunt gandindu-ma ca ma lasa acumulatorii de la aparat si mai este putin pana se intuneca.

Cobor spre Piata Sfatului si ma incearca o pofta nebuna de ceva dulce. Nu stiu sa definesc ce imi doresc dar privirile imi sunt atrase de o reclama de la usa unui local.

Demon!!! Nu am mai mancat sorbet cred ca de douazeci de ani!!!! Dau sa intru insa usa este inchisa. Sunt dezamagita dar retin localul si imi promit in sinea mea ca o sa-l vizitez. Ma gandesc ca acum ar fi frumos sa mergem pana in piata si apoi sa coboram spre parc. Fantana arteziana inca isi arunca stropii de apa spre cerul plin de nori. Porumbeii, deja atat de blanzi incat iti mananca din palma ganguresc pe bazaltul rece. O zaresc...

Tine un aparat de fotografiat in mana si am senzatia ca zambetul ei imprastie tot griul zilei de azi. Nu stiu daca se poate descrie cum aceasta fata zambeste. E in el toata caldura verii si toata dulceata mierii. Incerc sa imi dau seama ce provoaca lumina asta ce o face sa straluceasca asa.
Isi fotografiaza iubitul. E atenta la fiecare detaliu. Si rade Demon! Intr-un mare fel.
Ma gandesc ca e ciudat sa fotografiezi un fotograf, dar nu ma pot abtine sa nu o imortalizez. Desi...

Merg spre parc, cu mainile infipte in buzunare precum o melodie intensa si lenesa in acelasi timp. Parca imi doresc sa ninga. Deja frigul a disparut de tot.
Intru in parc si femeia cu parul rosu ma intampina dezgolita. Nu imi spune nimic figura ei ciudata realizata din cioburi de ceramica. Trec la al doilea tablou. Raman in fata lui invaluita brusc de fiori placuti ce intra in mine prin buzele-mi usor intredeschise.



Femeia bruneta din tablou mi se pare foarte trista. Sanul musca din aerul rece cu sfarcul razletit spre privitori. Incerc sa-mi imaginez mana calda a artistului modeland, din bucatile reci de ceramica, sanul frumos. Imi da o stare buna popasul in fata acestui tablou si imi las usor obrazul ciupit de fric pe umar. Zambesc a lentoare calda...

Aleea e pustie si frunzele deseneaza cantecul toamnei intr-o cascada de mii de culori.






Banca asta mi se pare tare inversunata.
A retinut pe ea fulgii de zapada ce acum s-au transformat in apa si i-a amestecat cu frunzele incercand probabil sa te imbie sa te asezi.
Renunt! Prea multa apa....






Ma pierd pe alei si descopar in fiecare pas culori. Imi dau seama ca desi incerc sa le imortalizez nu o sa pot sa redau deloc intensitatea si contrastul. Ma bucur de ele si le asimilez in palmele reci.






Imi aduc aminte ca iti ramasesem datoare cu un afis ce m-a facut sa rad dar care nici atunci si nici acum nu mi-a dat ghes sa merg sa vad reprezentatia. Nu ma pune sa explic de ce pentru ca nu stiu. Asa simt...
Acum stiu ca iti este frig si ca deja pentru tine a fost prea mult sa ratacesti atat pe stradute si in parcuri. Mai stiu ca amandoi simtim nevoia sa bem ceva fierbinte si foare gustos.
Doar cnuosti destinatia deja...
Iti zambesc si intram in local. Ne asezam la o masa mai retrasa. Pentru mine un capuccino pentru tine un coniac cu ciocalata si lapte.
Canta Patricia Kass, Mon mec a moi....
Zambesc Demon...
In drum spre casa zaresc intr-un gang, aplicat pe poarta, un afis deosebit. Ti-l arat daca imi dai fularul tau....
Acum e cald in jurul meu si in mine...

Vezi Demon? Am aranjat fotogarfiile ca urmele pasilor. Si nu ne-a fost usor tovarasi!!!:)))