30 martie 2007

Amintiri....


Experienta cea mai plina de semnificatii si invataturi din viata mea a fost cea in care am lucrat ca voluntar la o clinica de recuperare a consumatorilor de droguri.

Daca in aceste pagini vreau sa conturez lumina si intunericul din viata mea cu siguranta aici am gasit aproape numai intuneric.

Imaginile stocate, chiar si acum dupa ani, imi revin mereu in minte. Este ceva care probabil nu voi uita niciodata.

M-a dus la acea clinica pictorul. Avea acolo o cunostinta.

Cand am intrat prima data in clinica am avut senzatia ca pasesc pe un taram a carui hotare sunt invizibile pentru oamenii obisnuiti.

Aici am invatat ce inseamna dependenta sub toate aspectele ei, teama, slabiciunea, lasitatea, durerea sub aspectul ei cel mai mizer, lipsa de comunicare si tot ceea ce trebuie sa inlaturi din viata ta.

Am inceput activitatea intr-o zi de luni a unei toamne superbe. Prima sarcina a fost sa duc mancarea pacientilor si sa ii ajut pe cei care nu puteau sa manance singuri. A fost pentru mine primul soc. Nu mai intalnisem niciodata atatia ochi goi de sentimente la un loc. Asezam farfuriile in fata lor si priveam si ma intrebam daca acei oameni mai vreau sa manance pentru a se mentine in viata sau pur si simplu asta a deveit un automatism al subconstientului.

Imi era frig in suflet cand priveam la mainile injectate cu cine stie ce fel de ace si seringi, cand vedeam ca singura luminita care se aprindea in ochii lor era aceea cand auzeau ca se vorbeste despre drog.

Imi era ger in suflet pentru ca nu stiam ce sa fac, pentru ca nu stiam cum sa ajut. Frustarea mea crestea odata cu intunericul care punea stapanire pe cei care ma inconjurau.

Posibilitatile materiale ale clinicii erau mult sub cerinte si din aceasta cauza lucrau mai mult cu voluntari.

Personalul calificat era insuficient, cel administrativ la fel. Posibilitatile de a le oferi o alta alternativa la drog erau minore si de cele mai multe ori ineficiente. Nu am putut sa cred ca imaginatia si perseverenta medicilor poate atinge asemenea culmi.

Majoritatea rezidentilor erau dezinteresati de ceea ce se intampla si asta m-a revoltat.

Replicile acide pe care le-am schimbat cu cativa dintre ei nu cred ca au avut mare influenta asupra atitudinii lor dar cel putin mi-am facut publica atitudinea fata de indiferenta lor.

Cu cei cu care m-am inteles foarte bine erau baietii si asta pentru ca eram o buna ascultatoare, spuneau ei, si ei aveau bagaje grele de probleme.

Am invatat foarte multe in acea clinica. Am invatat ca fiecare zgarietura de pe perete in perioada de sevraj e urma unei frustari adanci, a unei dureri pe care in fond nu vrei sa o arunci din tine desi ea vrea sa iasa.

Linistea pacientului de dupa sevraj e asemenea cu linistea dinaintea furtunii care urmeaza si tu ca privitor sti asta dar nu poti patrunde in mintea lui pentru ai deslusi intelesurile si atunci mai sti ca ceea ce va urma este un joc al hazardului.

Un joc pe care tu, cel dinafara lumii lui, il accepti dar niciodata scorul nu va fi in favoarea ta.

M-am gandit adeseori ca tineretea sufletului face intodeauna abstractie de varsta fizica si ca varsta fizica isi incetineste evolutia daca ti-e sufletul tanar. Cred ca este un stereotip dar cu siguranta este exprimarea cea mai aproape de adevar si sunt probabil putine cuvintele care sa poata reda starea asta.Am ras si am plans alaturi de pacientii de acolo, am trecut prin clipe grele si disperante dar am avut si mici victorii. Mi-am imbogatit sufletul cu viictoriile si mi-am mentinut echilibrul cu invingerile.

Nu am sa pot uita niciodata prima invoire acasa a unui pacient. O dorinta realizata si o speranta, credeam noi ingrijitorii lui, ca a iesit la lumina. Dar de cele mai multe ori nu era asa.

Lupta asta acerba cu mintea si dezamagirea lor invaluite in ceata drogului care le macina sanatatea fizica si mentala este ceva ce cineva din afara nu realizeaza.

Credinta? In ochii lor goi nu avea nici o valoare indiferent ca era calauzita spre Dumnezeu sau spre altceva mai laic. Si a te lupta cu lipsa de credinta e ca acea lupta a eroului cu morile de vant.

Victorii putine si infrangeri multe si foarte dureroase de ambele parti.