31 mai 2008

Nonsens...


Ce pot imagina?
Pot imagina o aroma suava de ambra ….adancul!
Si doua trupuri sclipind in foc, de partea cealata a cascadei! Irizari, amestecuri diafane, plutiri, sclipiri de dincolo de noi, mai aproape de dincolo….din noi….si mai departe de aici … prin noi. Izvor de freamat prin picaturi mantrice nealese…doar gasite ..ca o upanishada dezlantuita si un Taj Mahal absurd..la un colt de destin…iubiri perdute la strafulgerare de un rasarit trecut..marmura alba, oglindita in nesfarsit langa gandul negru..apus si neintalnit decat in neant….a unui ritual poftit ca o osanda.
O pedeapsa dulce si o inchisoare in noi!
E liniste acum. Lumina a obosit…valkirii, lumina, absortie, oglindire fara neant….margine de ataraxie, explozie dedublata…
Dincolo de inceput si fara de sfarsit, alfa si omega, dureros de mistic si impletit….aproape absurd, simplu dar complet…
Desavarsit prin tine!
Lotus…pentru tine!
Tantric prin mine, pentru tine!
Astral spre noi, in tine, prin tine dincolo de noi….spre ciuda lor, spre mirarea lor, spre surpriza mea, spre asteptarea mea…..spre uimirea ta, spre dorinta mea…spre completarea noastra.
Neuniform, labirintic….devenirea….metamorfoza…fluture.
Metempsihoza, reincarnarea….magic, incomensurabil, incomprehensibil, transcedental…
Complet in incomplet spre locul de care ti-am povestit, care ti l-am destinat spre fiinta ta completa…
Tu si eu
Se poate?
Ei si noi a fost..magnetism, contrast, predestinatie, lumini si umbre
Pamantean?
Oniric?
Ca din pamant am venit si pe pamanturi ma pierd!?
Du-ma la casa ta!
Poposeste-ma pe trupul tau!
Hraneste-ma cu sudoarea ta!
Imbata-ma cu sufletul tau!
Oare pot?
Si goneste-ma numai dupa ce m-ai secatuit!
E destinul tau!
Completeaza-l!
Ingaduie-ma! Hraneste-mi mintea! Perverteste-mi trupul!Imbata-mi simturile si goneste-ma cand nu vreau sa fug !
Nu pot concepe un alt destin!...shithva…
In seara asta ma voi inveli in fiinta ta si voi pacatui ca Nero!
Focul si ploaia!
Quetzalquatl!...mi-e trupul un sarpe in fiinta ta!
Mi-e fiinta dincolo de trup,e in mainile tale..
Sunt doar lacrimile mele pe parul tau…e zambetul meu pe lacrimile tale
Mi-e frica dar imi place!?
Perleeeeee…
Atat de diafana ,atat de puternica….

>>>>>>>END<<<<<<<

27 mai 2008

Graalul...


E doar un vartej cald de petale abstracte ce se inalta usor in bratele vantului racors.
Daca ar fi sa compun acum o lume perfecta cred ca as alege o panza imensa pe care …..
Un infinit de puncte stralucitoare s-ar reuni intr-o mare corabie..
e verde corabia
si are vele din panza de paianjen
catargul e dintr-o coada de matura din aceea razvratita
pe care a uita-o Poter in pivnita cerului
are vele din coaja de portocala
si prora e un cotor de mar golden auriu
care e stirb pentru ca un pirat negru si urat i-a mancat semintele crezand ca o sa devina nemuritor
are o timona de culoarea oului de rata
pe care sunt amprentele unui filosof batran
care nicioata in viata lui nu si-a tuns barba
are o barba rosie si impletita
in jurul corabiei zboara mici libelule de culoarea soarelui la apus
care au voce si canta in versuri albe
franghiile sunt impletite din borancic de catre o nimfa grasa su ochii mov
ea este mama paramelor
si nimeni nu are voie sa-i ascunda nimic
ancora este o mare legatura de bretele de culoare indigo
in ancora se agata mereu meduze violet
care plang cu picioarele
pentru ca nu se pot lipi
capitanul este un un elf blond
care are atarnate in urechi mici stelute galbene pe care oricat le-ar dori stinse ele se razvratesc
capitanul are pe umar o rata grena cu ciocul auriu si penele din pompoane de vata de zahar
ea nu poate sa zboare
dar e o rata inteleapta care masoara talpile matelotilor
e un total haos ordonat
corabia are arome de scortisoara si vanilie
si in jurul ei zburda delfinii care au panglici rogvaiviene de care se agata mici scoici sclipicioase
e o lume perfecta…
In care nimic nu este deparatat si totul se scalda in raze aurii si calde. O lume care te invaluie…..
Dedic aceasta unui om special care crede in vise, care stie sa zambeasca….si care tipa uneori cand rabdarea ii este pusa la incercare.
Nu ma intrebati de ce acest gest…..pot sa va spun doar ca ma bucur ca a inteles….

19 mai 2008

Azi...


Azi am regasit marioneta. Era acolo rasturnata in coltul ei si plina de praf. M-am bucurat si am inaintat inspre ea in dorinta unei imbratisari. Dar m-a izbit izul de mucegai si m-am retras…
Apoi schimonoseala ei m-a facut sa rad. Si rasul s-a imprastiat in camera aceea mica reverberand in ochii holbati ai papusii de lemn.
Am apucat sforile care ii ghidau trupul had si am privit-o cum prinde viata. Continund sa zambesc am pasit in mijlocul camerei si am asezat-o in lumina unei raze de soare care se insinua timida prin geamul mic si prafuit.
Atunci am simtit cum viata papusii se scurge in mine, prin sforile vechi si rasucite aiurea, intr-un dans dezechilibrat si ridicol.
Trupul din lemn diseca raza de soare si un fin norisor de praf plutea in jurul lui. Dansa…dansul mainilor mele si hidosenia ei ma inunda incet facandu-ma sa trec pragul unei ciudate revelatii…
M-am oprit si am lasat marioneta sa se prabuseasca pe podeaua plina de praf. In zborul ei spre nimic si-a intors privirea rece spre mine si parca a prins viata…
- Esti vinovata ca ai tacut!!
Si a ramas inerta cu sarcasmul reprosului in ochii holbati.
Nu puteam sa spun nimic…si am plecat sperand in adancul meu ca o forta de dincolo de norisorul de praf o va arunca in coltul ei si o va face sa taca…
Oare mai am curajul sa intru acolo?....si pasii au trecut dincolo de mine inlantuind verigile unor lacrimi ce nu vor curge niciodata….