Have 2Run.....

Am obosit de prea plinul din mine...
Ma gandeam la un moment dat ca ar fi interesant sa palpez scoarta de pe sufletul ei. Nu intelegeam ceva si asta ma facea sa traiesc furtuni estompate in mintea ravasita de surplusul de cuvinte.
Apoi am renuntat si am lasat totul sa curga. Si a curs. Intr-un mod in care conjuncturile nu au mai avut importanta. Cenusa trairilor mele a prins viata conturand parca un relief imposibil de realizat.
Nu pot sa fiu impinsa atat de sus si apoi sa renunt. Nu e de mine. Sirul treptelor ma atrage ca un magnet fierul ruginit si lasat in paragina timpului.
O ispita profunda ce imi incearca libertatea la toate ferestrele. E ca si cum totul s-a transformat intr-un atentat la libertatea asta.
Incerc sa deslusesc de unde a fost pornita panza asta interminabila si o vreau strivita sub ochii mei curiosi.
Nu simt nevoia sa ma ratacesc in lacune de un albastru intens si apoi sa strabat jungla ce le inconjoara. Nici macar nu vreau sa am tupeul de a le umple. Goliciunea lor este dovada perfecta ca inca mai vreau acel ceva abstract si intens. Imi dau seama ca piesele acestui puzzle sunt incomplete si mai vreau sa cred ca gheata din mine ma asigura de o victorie ce o simt pe buze.
Nu aleg timpul si nici nu dau ortul. E ca un fel de voyeur-ism asumat si intens care ma arunca intr-o limita abia conturata.
E o alegere in asteptare sau o asteptare in alegere?
Curioasa aceasta perspectiva a oglinzii din tavan ce contorsioneaza silueta intensitatii si o pune pe locul doi....sau locul noua?
Intre timp savurez....
Struguri, branzeturi fine si vin alb...
Atingerea suava a rochiei de matase pe trupul gol...
Echilibrul perfect pe tocul sandalelor fine in timp ce coapsele-si soptesc timid ca vor sa aleaga drumuri diferite...
Spuma frapata a unei conversatii suculente...
Privelistea sumara a barbatului pradator ce isi doreste sa-mi trosneasca oasele de peretele camerei...
Acceptarea si intensitatea fragmentelor de timp in care respiratia isi pierde rostul si umorile isi fac de cap haotice...
Desavarsita odihna a unei bai lungi si inspumate ce imi pune oasele ratacite la loc...
Coapsele ce isi gasesc continutul si acum refuza sa se departeze....
Somnul odihnitor ce imi alina pentru putin sobrietatea sperantei....ca va fi....asa cum imi doresc....

Imuabil...

In felul tau de insecta ratacita pe blocuri, ma aduci in tine. Si esti constient ca pot sa fiu acolo.
Imi place sa calatoresc in tine. E vascos si uneori atat de albastru ca doare. De cele mai multe ori peretii sunt netezi si ai si animalute ciudate pe acolo.
- Mai pot eu sa am un coltisor curat, Demon?
- Desigur. Si nu doar un coltisor. Fii o foaie alba pentru cel ce scrie povestea. Fii un perete alb pentru cel ce deseneaza in grafitti povestea...
Vreau prajitura aia perfecta din branza de vaci si fructe de padure...
Si mai vreau mlastinile alea ingrozitoare, nu pentru ca sa-mi confirm mie ca pot ci pentru ca mlastinile m-au aruncat mereu mai sus.
Vreau sa stiu ca mucegaiul e din milioane de punctulete si din bilioane de arome. Si mai vreau sa stiu ca ma satura intr-un fel dar nu ma va ostoi.
Am simtit in mine acel ceva pe care il doream, il vedeam cum se contureaza, cum se dezvolta doar din niste amprente pe care le intuiam. Un spectacol de culori in care ma simteam privitorul perfect.
Calatorisem pe coapsele umede ale scoicilor si in betia culorilor de amurg.
Imprastiasem in jurul meu nisipul fin al dorurilor stranse in palmele insetate de raspunsuri.
Am calatorit in ape albastre si verzi lasand in urma mea fiorul trupurilor ce isi cauta extazul si am inteles usoara tanguire a unor valuri izbite de pietre albe.
Si iarasi vreau...
Sa te vad respirand libera, razand si aruncand scantei incendiare pe suflete negre si nemangaiate.
Sa te vad topind munti de gheata doar printr-un gest copilaresc si razvratit.
Sa te aud ca vrei sa fii si nu vrei sa te supui.
Sa canti si sa alergi cu parul in vant strigandu-ti binele din tine si zdrobind sub talipile tinere inelegabila singuratate.
Am trecut prin toate starile de agregare....