Imuabil...

In felul tau de insecta ratacita pe blocuri, ma aduci in tine. Si esti constient ca pot sa fiu acolo.
Imi place sa calatoresc in tine. E vascos si uneori atat de albastru ca doare. De cele mai multe ori peretii sunt netezi si ai si animalute ciudate pe acolo.
- Mai pot eu sa am un coltisor curat, Demon?
- Desigur. Si nu doar un coltisor. Fii o foaie alba pentru cel ce scrie povestea. Fii un perete alb pentru cel ce deseneaza in grafitti povestea...
Vreau prajitura aia perfecta din branza de vaci si fructe de padure...
Si mai vreau mlastinile alea ingrozitoare, nu pentru ca sa-mi confirm mie ca pot ci pentru ca mlastinile m-au aruncat mereu mai sus.
Vreau sa stiu ca mucegaiul e din milioane de punctulete si din bilioane de arome. Si mai vreau sa stiu ca ma satura intr-un fel dar nu ma va ostoi.
Am simtit in mine acel ceva pe care il doream, il vedeam cum se contureaza, cum se dezvolta doar din niste amprente pe care le intuiam. Un spectacol de culori in care ma simteam privitorul perfect.
Calatorisem pe coapsele umede ale scoicilor si in betia culorilor de amurg.
Imprastiasem in jurul meu nisipul fin al dorurilor stranse in palmele insetate de raspunsuri.
Am calatorit in ape albastre si verzi lasand in urma mea fiorul trupurilor ce isi cauta extazul si am inteles usoara tanguire a unor valuri izbite de pietre albe.
Si iarasi vreau...
Sa te vad respirand libera, razand si aruncand scantei incendiare pe suflete negre si nemangaiate.
Sa te vad topind munti de gheata doar printr-un gest copilaresc si razvratit.
Sa te aud ca vrei sa fii si nu vrei sa te supui.
Sa canti si sa alergi cu parul in vant strigandu-ti binele din tine si zdrobind sub talipile tinere inelegabila singuratate.
Am trecut prin toate starile de agregare....

Alb vs Negru...

Contrastul ideal...
Ce vezi, muritorule de rand?
Un semn perfect in alb si negru. El si Ea. O imbinare fluida, conturata intr-un cerc a carui constanta este doar presupusa si nedovedita.
Albul...
Adularul din Piatra lunii...
Inocenta si sclipirea perlei intr-o lume in care mereu isi gaseste locul. Atingerea suava a luminii ce da iluzia ca nu mai exista alte culori. Puritatea crinului si simbolul de dincolo de moarte. Lacrima transparenta a puritatii si prima imagine a iubirii. Cald si rece in acelasi timp. Atat de alb incat irizarile de albastru se zbat sa contureze neprihanirea si sa-i imprime o cadenta din care forta sa razbata in est si vest, locul unde soarele apare si dispare pentru oameni....
Yang...
Foc si vant impletite in cadenta completarii fara sa se ucida. Caldura si uscaciune.
Si piesele de sah ce au prima mutare...

Negrul...
Baza lumii. Eleganta rafinata si studiata a unei forte aproape tangibila. Templul de unde creatia mereu porneste spre alb. Atingerea grea si tandra in acelasi timp a unei zbateri ce mereu isi cauta raspunsurile. Locul spre care, scara nemarginita a simturilor are forta ispitei. Tentatia atingerii unui tumult ce iti poate izbi firea de cele mai inalte raspunsuri despre tine, din tine. Onixul luciu si fierbinte in acelasi timp, fixat in montura dantelata faurita in febrilitatea degetelor unui bijutier batran.
Putere, nonsalanta, cald si rece in acelasi timp....
Yin...
Feminitate si inertie in cadenta nordului. Apa si putere dincolo de imaginatia banalului.
Si alte piese de sah...
Ce vrei sa alegi muritorule?
Zambesc...si aleg neuitarea...
Sa nu uit...
Ce insemni..
Cum te revolti...
Cum zambesti...
Cum atingi...
Cum cauti...
Cum doresti ....
Si mai ales nu uit cum iubesti!
Sa nu uit si sa spun ce sunt langa tine.
Sa nu uit si sa spun ca am stins momentele lumesti in favoarea extazului tau.
Sa nu uit si sa spun ca nu o sa mai fiu niciodata alaturi de cineva cum sunt langa tine.
Sa nu uit si sa spun ca desavarsirea mi-ai daruit-o neconditionat.
Sa nu uit si sa spun ca sunt libera. Sa aleg cand si cat sa plang. Sa aleg sa transform chinul in placere si sa imi pun in cuvinte sufletul.
E un egoism sa nu uiti.
E o infatuare sa crezi.
E o revolta in fiecare asteptare si speranta.
E un curaj sa pleci la drum invaluita in mantia curajului dezgolirii.
E un har sa iubesti.
E un dat sa vezi cand esti orb.
E o forta incomensurabila sa dai neconditionat.
E alb si negru...
Si iarasi zambesc...
Nu pot alatura desenele si nu pot nici macar sa le vad separate...
Dar nu uit, ca indiferent de finalul jocului de sah, albul va ramane intotdeuna cu prima mutare...
Poti sa transpui iubirea asa?
Zambesc.....