In felul tau de insecta ratacita pe blocuri, ma aduci in tine. Si esti constient ca pot sa fiu acolo.
Imi place sa calatoresc in tine. E vascos si uneori atat de albastru ca doare. De cele mai multe ori peretii sunt netezi si ai si animalute ciudate pe acolo.
- Mai pot eu sa am un coltisor curat, Demon?
- Desigur. Si nu doar un coltisor. Fii o foaie alba pentru cel ce scrie povestea. Fii un perete alb pentru cel ce deseneaza in grafitti povestea...
Vreau prajitura aia perfecta din branza de vaci si fructe de padure...
Si mai vreau mlastinile alea ingrozitoare, nu pentru ca sa-mi confirm mie ca pot ci pentru ca mlastinile m-au aruncat mereu mai sus.
Vreau sa stiu ca mucegaiul e din milioane de punctulete si din bilioane de arome. Si mai vreau sa stiu ca ma satura intr-un fel dar nu ma va ostoi.
Am simtit in mine acel ceva pe care il doream, il vedeam cum se contureaza, cum se dezvolta doar din niste amprente pe care le intuiam. Un spectacol de culori in care ma simteam privitorul perfect.
Calatorisem pe coapsele umede ale scoicilor si in betia culorilor de amurg.
Imprastiasem in jurul meu nisipul fin al dorurilor stranse in palmele insetate de raspunsuri.
Am calatorit in ape albastre si verzi lasand in urma mea fiorul trupurilor ce isi cauta extazul si am inteles usoara tanguire a unor valuri izbite de pietre albe.
Si iarasi vreau...
Sa te vad respirand libera, razand si aruncand scantei incendiare pe suflete negre si nemangaiate.
Sa te vad topind munti de gheata doar printr-un gest copilaresc si razvratit.
Sa te aud ca vrei sa fii si nu vrei sa te supui.
Sa canti si sa alergi cu parul in vant strigandu-ti binele din tine si zdrobind sub talipile tinere inelegabila singuratate.
Am trecut prin toate starile de agregare....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spune-ti parerea!!