Contrastul ideal...
Ce vezi, muritorule de rand?
Un semn perfect in alb si negru. El si Ea. O imbinare fluida, conturata intr-un cerc a carui constanta este doar presupusa si nedovedita.
Albul...
Adularul din Piatra lunii...
Inocenta si sclipirea perlei intr-o lume in care mereu isi gaseste locul. Atingerea suava a luminii ce da iluzia ca nu mai exista alte culori. Puritatea crinului si simbolul de dincolo de moarte. Lacrima transparenta a puritatii si prima imagine a iubirii. Cald si rece in acelasi timp. Atat de alb incat irizarile de albastru se zbat sa contureze neprihanirea si sa-i imprime o cadenta din care forta sa razbata in est si vest, locul unde soarele apare si dispare pentru oameni....
Yang...
Foc si vant impletite in cadenta completarii fara sa se ucida. Caldura si uscaciune.
Si piesele de sah ce au prima mutare...
Negrul...
Baza lumii. Eleganta rafinata si studiata a unei forte aproape tangibila. Templul de unde creatia mereu porneste spre alb. Atingerea grea si tandra in acelasi timp a unei zbateri ce mereu isi cauta raspunsurile. Locul spre care, scara nemarginita a simturilor are forta ispitei. Tentatia atingerii unui tumult ce iti poate izbi firea de cele mai inalte raspunsuri despre tine, din tine. Onixul luciu si fierbinte in acelasi timp, fixat in montura dantelata faurita in febrilitatea degetelor unui bijutier batran.
Putere, nonsalanta, cald si rece in acelasi timp....
Yin...
Feminitate si inertie in cadenta nordului. Apa si putere dincolo de imaginatia banalului.
Si alte piese de sah...
Ce vrei sa alegi muritorule?
Zambesc...si aleg neuitarea...
Sa nu uit...
Ce insemni..
Cum te revolti...
Cum zambesti...
Cum atingi...
Cum cauti...
Cum doresti ....
Si mai ales nu uit cum iubesti!
Sa nu uit si sa spun ce sunt langa tine.
Sa nu uit si sa spun ca am stins momentele lumesti in favoarea extazului tau.
Sa nu uit si sa spun ca nu o sa mai fiu niciodata alaturi de cineva cum sunt langa tine.
Sa nu uit si sa spun ca desavarsirea mi-ai daruit-o neconditionat.
Sa nu uit si sa spun ca sunt libera. Sa aleg cand si cat sa plang. Sa aleg sa transform chinul in placere si sa imi pun in cuvinte sufletul.
E un egoism sa nu uiti.
E o infatuare sa crezi.
E o revolta in fiecare asteptare si speranta.
E un curaj sa pleci la drum invaluita in mantia curajului dezgolirii.
E un har sa iubesti.
E un dat sa vezi cand esti orb.
E o forta incomensurabila sa dai neconditionat.
E alb si negru...
Si iarasi zambesc...
Nu pot alatura desenele si nu pot nici macar sa le vad separate...
Dar nu uit, ca indiferent de finalul jocului de sah, albul va ramane intotdeuna cu prima mutare...
Poti sa transpui iubirea asa?
Zambesc.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spune-ti parerea!!