Bijuterii de sezon...

Doua siluete...
Un clopot de sticla sub care isi duc dansul atat de nebunesc.
Spoturi publicitare strivite sub pasii demni purtati de tocurile ce rup asfaltul nedumerit.
Bijuteria ce o port azi la gat ma incanta. E un simbol abstract sapat in ovalul unei scoici. Pielea imi surade de sub valul caldurii si degetele pleaca involuntar spre lobul urechii.
O mangai si realizez ca picaturile de dorinta se rasfrang pe cerceii ce au ramas in cutia de lemn de mahon.
Acelasi suras de scoica.
Trec mai departe unduindu-mi soldurile cu o intentie premeditata de a imprastia in jurul meu feromonii nebuni si dezlantuiti. Nu vreau sa vad raspunsul. Ma incanta misterul sanilor plimbati pe sub narile coroiate ale receptorilor.
Clopotul de sticla nu poate impiedeca valul de placere ce ma inconjoara. Nici nu vreau asta.
Inelul de pe deget se zvarcoleste cautand incordarea mainii ce zaboveste, tot premeditat, pe breteaua sutienului alb.
Continui sa pasesc ascultandu-mi coapsele lenese ce incearca, in zbateri usoare, sa ma atentioneze ca oricum o sa intre in jocul meu.
Cafeaua de dimineata a devenit o amintire suava si dulce.
Asternutul albastru e si mai indepartat. Il aud prin gaura din ureche unde trebuia sa atarne un cercel. Geme...
A pasiune, a fluide incandescente pe coapse vorbitoare de limbaj cuneiform, a sani striviti pe matasea alunecoasa, a dinti ce sfredelesc umerii incovoiati in arcuirea placerii, a carne vie si rascolitoare....
Mi-e sete...
Ma topeste gheata care ma inconjoara si tocurile scrasnesc din maselele revoltei.
O dalta ascutita imi trece pe sub nas. O ignor.
Incearca sa construiasca o fraza prin care sa-mi transmita rapid priapismul orbirii din jurul meu.
O ignor...e doar o dalta neurmata...
Mi-e dor...