Aroucer...

Cu cat ii privea mainile mai insistent cu atat dorinta crestea in ea. Nu isi dorea sa masoare intensitatea eruptiei vulcanului din ea.
Starea de expectativa ii dadea senzatia de siguranta.
Se simtea puternica si intangibila in refuzul ei.
Refuzul il construise ca pe o plasa de siguranta necesara si nu cauta sa treaca dincolo de pragul acesta fragil.
Desi isi dorea...
Nici macar nu constientiza ca nimic din trupul ei nu se putea opune.
Imaginea fanteziei ce ii bantuia mintea s-a suprapus peste realitatea plina de cruzime.
Zvacnirea trupului lipit de peretele rece nu a facut decat sa-i confirme iesirea din starea de latenta si refuz.
Degetele lui ii striveau cu brutalitate buzele frumos conturate cu rujul de culoarea sangelui. Isi simtea respiratia pe mana lui si nu dorea decat intunericul pasiunii din ea.
Si apoi prezentul....
Un climax mental….
Ceva ce simti imediat scurgandu-se in tine ca o miere, vascoasa si infernal de dulce. Un joc mistic, insiruire de cuvinte si atat de multe conotatii. Cauti in fiecare punct o explicatie si in fiecare tacere o aprobare. Nu sti daca albastrul acela e ceea ce vrei tu sa fie sau este doar ceva ce zvacneste undeva in coltul unei minti translucide si perverse.
Aroucer……
Fluidul vocii. La fel de insidios si surprinzator…
Simt cum curge in mine. E ca un sange venos, bordeaux, cald, incitant si fara sa starneasca dorinta sa il opresti.
Mi-e cald si foarte sete si instinctiv coapsele mi se lipesc vrand parca sa opreasca fluidul sa se scurga mai departe.
Vocea continua sa rotunjeasca vocalele si sa se strecoare acolo in caldura mea. Reverbereaza in sani, ei se revolta. Probabil ca undeva incearca sa se opuna. E acel Eu nedefinit de constiinta abstracta care de cele mai multe ori nu se supune decat unei anumite placeri.
Mi-e si mai cald. Constientizez ca nu pot opri vocea sa se strecoare in mine. Acum nici nu mai vreau asta si nici macar nu mai este o curiozitate.
Relaxare! Un circuit de imagini de contur. Ce vreau?
- Da Sorana! Spune ce vrei..ai ales arouser! Deci e randul tau!
- Vreau ochii si apoi mainile….
O tornada de secunde colapsice, undeva aproape de o ischemie a sangelui. Si apoi iarasi un circuit de imagini. Insotite de voce.
Mi-e si mai cald. Contraste. Funingine de duritate intr-o culoare aproape de nedescris. Irisi. Si apoi degete rasfrante dincolo de spatiu.
Zambesc si nu pot defini. Merg mai departe in placere fara sa imaginez ci doar asteptand. Buze. Vorace. Si apoi relaxare iarasi.
Astept ce? Incerc sa-mi adun gandurile sa pot provoca. Vreau culoarea pielii. Asta vreau. Undeva in mine tipa un gand raslet. Cere mai mult!!
Sa rationez? Mi se spune ca nu. E inutil oricum pentru ca ma pierd in culoarea aceea. Auriu inchis…alama…un sablon aproape perfect….continuare, procente, razvratire…..mi-e si mai sete si nu pot sa ma opresc.
Sunt un simbol de sticla....