Nu pot...

Intre Alfa si Omega...
Cat suna de placid! Nici nu ma mai recunosc macar...
Dar totusi sa aberam.
Nu exista pe lumea asta notiune care sa nu poata sa fie contestata.
Trebuie doar sa ai gramul de nebunie necesar ca sa faci asta.
Excludem din teoria asta sentimentele. Aia e alta ciorba de care o sa ne amintim doar.
Fascinatia vine din daramarea ierarhiei valorilor. Adica nu trebuie sa faci decat sa astepti cu nemasurata rabdare ca fiecare sa-si rastoarne ierarhia.
Intr-un final o va face! Intr-un mod spectaculos si cu o meticulozitate de care nici macar nu este constient.
Momentul acela este ilar. Este momentul in care, datorita rabdarii, ai sansa sa vezi omul dezgolit.
Tot ce a aruncat cu seriozitate in fata ca si principiu, se dezminte.
Tot ce a spus ca are valoare in ochii lui devine un surogat cu titlu de bici.
Confuzie?
Nici vorba! As numi-o mai degraba lasitate. E mai complet asa.
Daca ar avea ca reper propria-i persoana mai ca ai aduna din firicele o gramajoara de indulgenta.
Dar asa nu are sens sa te apleci spre sapunul ce iti face cu ochiul si sa acorzi sanse.
E inutil pentru ca finalul o sa fie apocaliptic in adevaratul sens al cuvantului.
Si de pe piatra pe care ti-ai gasit odihna, de la inaltime de acolo, iti ramane doar solutia rasului.
Razi azi, o faci si maine, si poimaine. Si marti, si miercuri pauza ca nu cumva sa te imbeti cu apa rece, apoi continui hilar joi...
Trist si amar zambet, cetateni!!!
Pentru ca intr-un final iti ramane un amarat de AMR care nu mai are nicio scuza.
Timp in care ai vreme sa te dezmeticesti si sa spui cu nonsalanta plina de intelepciune: "E si ei oameni!"
O voi zeitatilor!!!!!
Certitudinile nu se dau, se simt!!!
Imi place barbutul jucat in iad de-a dreapta Tatalui!
E definitia concreta si clara a rasturnarii ierarhiei.
Sunt tot eu,
Oriunde m-as afla...
Si orice as simti...
Si chiar am tupeul jegos sa ma semnez
Aceiasi Sorana...