Degetele ii alunecau pe clape ca o mangaiere ce se imprastia pe trupul obosit al unui pian dezacordat.
Milenii de ierni reci cu abundenta de ninsori calatoare ce musca din acelasi trup.
Sangele melodiei aluneca intr-un spasm de ferestre inchise.
Amazoane cu sanul frant pe crupa animalului ce le duce spre pieire se infasoara in gandul pribeag.
Linistea tropotului ajunge la apogeu si se infige crud in simtul detasat de notele insiruite pe partitura.
Avalanse inmarmurite in pietre se rostogolesc in micul univers nedescifrat.
Adoratie vs iubire....
Cruzime vs cenusa...
Sageti vs scuturi....
Un nimic palpabil si vizibil din departari ce au cunoscut totul.
Dezminti vs dezmintire...
Degetele aluneca in continuare. Desfac si impletesc in acelasi timp temeri absurde culcate in batiste brodate si ude de lacrimi insangerate.
Rece vs lumina...
Versatil, nu?
Zambesc....
A venit iarna!
