3 septembrie 2007

Cuiva...

Palmele mele au adunat in ele roua plina de sclipiri a diminetilor in care ne-am regasit. Picaturile imi zambeau in palme si nu aveau intrebari..erau limpezi si multumite ca se aflau in causul protector.M-am gandit....o frantura de dorinta....sa ti le daruiesc in amintirea diminetilor in care te regaseai. Si apoi am realizat ca doar cuvintele nu vor putea smulge din tine visul cenusiu al cautarilor.Si atunci....atunci aseman cuvintele sarace cu un zbucium albastru si profund ca o cautare perpetua.

Un vis?

Petale asternute in urma pasilor tai tristi ca sa nu mai privesti inapoi.

O dorinta?

Un zambet plin de lumina si vei sti ca hrana sufletului o sa alunge pustiul din cei din jurul tau.

O realitate?

Alaturi mereu peste tot ce inseamna sclipitor si negru...Alaturi imaterial, ca un val fin si plin de pasiune unduitoare pe aripile unei dorinte strivite in imposibil.Crud?....poate...dar departe de un fosnet amar.Liniste si teama intr-un manunchi de sclipiri si o dorinta de picaturi de roua in causul ocrotitor.Sunt aici si voi fi atata timp cat ai un suflet ranit si trist. Iti voi da zambetul si dorinta numai ca sa stiu ca nelinistea din tine va ramane in urma pe o cararuie prafuita...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Spune-ti parerea!!