22 septembrie 2010

Calatorii si omeni - Femeia cu manusi de catifea..


Blugii sfasaiati de timp, un tricou lejer si moale, o geaca de piele, o pereche de bocanci nici prea grei si nici prea usori si iata-ma costumata pentru a hoinari.
Plec din casa sub impulsul unei stari ciudate. Animata de furtuna din mine gasesc resursele sa zambesc si sa ma bucur enorm de o toamna ce isi vrea oamenii harnici.
Ma amestec in multimea pestrita si privesc oamenii. Au un aer deloc stresat, pasesc cu siguranta pe trotuarele vechi si rad mult.
Ma indrept spre locul de intalnire intrebandu-ma de ce a ales Paul acest concert si de ce eu.
Dupa cateva momente de cugetare renunt sa gasesc raspunsurile si decid sa-l intreb direct. Zambesc pentru ca in sinea mea stiu cu siguranta ca o sa rada la intrebarea mea si o sa-mi serveasca cel mai evaziv raspuns posibil.
Paul e frumos ca o cadra. Inalt si bine proportionat priveste lumea prin ochii albastri mari si mereu da senzatia ca pluteste. Degaja un calm atat de palpabil incat uneori ai senzatia ca e facut din vata de zahar. E ca si cum ti-ai dori mereu sa-l savurezi dar faci un pas inapoi gandindu-te ca ceva din el o sa te striveasca. Si are buzele atat de senzuale incat daca insisti sa le privesti centrul de echilibru se muta in alta lume.
Il zaresc la locul de intalnire. Rade. Probabil ca Adi i-a spus ceva extrem de haios pentru ca ii vad lovindu-si palmele a recunoastere.
Sunt in lumea lor. Senzatia pe care o incerc indreptandu-ma spre ei este aceea ca o sa ma izbesc cu bocancii mei imbatraniti de vreme de un urias balon de sticla.
Insa cand ma zaresc balonul se sparge si rasul lor imi face loc in lumea lor cu bratele deschise.
Paul mi-a cumparat castane coapte. Mereu stie pe ce butoane sa apese ca sa-mi satisfaca micile placeri.
Si am trecut la hoinareala mancand castane coapte.
Ne-am unduit cu multimea in ritmul unei muzici ce sapa adanc in mine cautand toate dorurile spuse si nespuse. Am ras, am plans si mi-am descarcat energia absorbind tot ce era frumos in jurul meu.
Cand ultima nota muzicala s-a pierdut in focul de artificii ma simteam deja obosita de atatea trairi. Odihnindu-mi mainle in palmele lui Adi si a lui Paul si intr-o liniste pe care am creat-o in jurul nostru am plecat spre casa.
Ne era sete. O terasa frumos luminata si unde muzica de jazz razbatea timida printre oameni ne-a facut gales cu ochiul. Fara sa ne spunem ceva ne-am indreptat spre o masa libera si am comandat bere.
Am savurat totul intr-o tacere zgomotoasa ce se instalase intre noi. Parca ne temeam sa verbalizam ceea ce simtitm.
Cand sa plecam am vazut-o.
Nu as putea sa incadrez aceasta femeie intr-o categorie de varsta.
Ma privea insistent de sub palaria eleganta si zambea indulgent la oboseala ce parea sa mi se citeasca din tot trupul. Degetele frumoase ale femeii erau inmanusate. Manusi fine din catifea neagra ce adaugau aerului ei aristocratic o duritate nonsalanta si putin vulgara. Un semn discret din partea ei mi-a dat de inteles ca ar dori sa imi spuna ceva.
M-am indreptat spre masa ei.
Mi-a luat palma in mana ei si a pus in ea o piatra de ametist in timp ce ochii ei ma sfredeleau cu calmul unei intelepciuni ce nu se poate masura. O voce calda, incarcata cu o senzualitate voalata si tandra mi-a izbit fiinta ca o uriasa piatra tacuta.
- Meine Liebe, die zwei Wachter schonen dich von den Skorpionen nicht!
Nici acum dupa cateva ore de somn agitat nu stiu ce mi-a spus misterioasa femeie.
Dar stiu ca in momentul in care am strans in palma piatra de ametist mi-am dorit ca propriul meu suflet sa nu fie un cuib de furi...

14 comentarii:

  1. Este altceva. Tot cu aroma de Sorana dar ceva este schimbat. Consider ca ma cunosti suficient de bine sa stii ca sunt coplesit de lene sicomoditate, sa-mi dai traducerea:D

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt aproape sigura acum ca am pierdut mult refuzand sa invat de la tine cate ceva.
    Daca eram mai putin ingamfata intelegeam ca tu comunici, dar am preferat sa te urasc. E mai simplutz asa.

    RăspundețiȘtergere
  3. anonim, nu puteai sa spui mai simplu... Catalina George? :))))

    RăspundețiȘtergere
  4. @Valentin - o dear :))) iti promit solemn ca atunci cand am subtitrarea tu o sa fii primul beneficiar:P Si cine e Catalina asta totusi?:)))

    @Anonim - una din chestiile pe care le detest este ipocrizia. Nu iti cer sa nu ma urasti dar cu siguranta mi-ar place sa stiu cine esti. In fond ura este sentimentul cel mai curat daca omul are si curajul sa se "arate" la fata. In rest numai de bine si stii unde ma gasesti. Sunt a dracu de publica:)))

    RăspundețiȘtergere
  5. @Valentin - in acest caz dragul meu am niste variante posibile: un nimeni nu cred ca are forta sa urasca decat din perspectiva faptului ca vrea si nu poate sa ma ajunga. A doua varianta e mai trista desi nu imi aduc aminte sa fi facut rau cuiva intentionat. Oricum nu o sa stau sa dezleg itele ipocriziei. Cum am mai spus: sunt usor de gasit si apreciez curajul :)Pup "nemernicule" si nu las banii pe noptiera. E o promisiune:D Sunt cea mai mare colectionara de suflete :)))

    RăspundețiȘtergere
  6. aha, am inteles... dar nu intelg de ce, cum cand si unde si pana la urma... nici nu este treaba mea. Pustiu' se retrage din comenturile de aici :D

    RăspundețiȘtergere
  7. M-au obosit literele alea reci :))

    RăspundețiȘtergere
  8. Interesanta povestioara, ai scris cuprinzand frumos si atmosfera si starea personajului. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  9. Nu pot sa nu te urasc! Esti dincolo de perfectiune. Tocmai de aia nici nu o sa stii niciodata de unde iti vine ura asta. Io am stiut intotdeauna unde esti. In rest numai de bine, Sorana

    RăspundețiȘtergere
  10. Humm, la ce concert ai fost cu bajetzii aia doi?! Si cum adica te tineau amandoi de mana?! Uite de aia avem inundatii si cataclisme. Unele n-au nic un barbat si tu transpiri margareta cu doi?! Si dupa toata faza asta, a pus ochii Nemtoaica HendeCatifelaten pe tine si tea- deocheat a somn. Normal ca ti-a spus ce ti-am spus si eu numindu-i pe cei doi protectori ai tai, scorpioni.
    Voodo tata, vodoo!

    RăspundețiȘtergere
  11. Nu, nu eram eu in comentariul de mai sus. Citeam acest blog pina acum fara sa las absolut nici un semn. Si nici nu voi mai lasa.
    E absurd modul in care ai ajuns sa fii obsedat de mine, sa ma vezi peste tot pe internet. Cineva trebuie sa te trezeasca din asta.

    Sorana, uneori imi place ce scrii, alteori nu ma impresioneaza, dar, asa cum am facut si pina acum, voi tine si de acum inainte pentru mine ce si cum.

    RăspundețiȘtergere
  12. PS: Eu niciodata nu las comentarii anonime pe bloguri. Cine ma cunoaste, stie asta.

    RăspundețiȘtergere
  13. Trebuia sa te simti bine ca mai gaseam o urma de omenie in tine si credeam ca incerci sa-ti speli pacatele. Mi-am dat seama repede ca nu esti tu, Catalina G. si am corectat. Dar daca in continuare vrei sa te simti importanta, fa-o, in ochii mei tot un nimeni ramai. Esti doar un nimeni marsav. Dar hai sa-ti spulber lumea aia roz in care traiesti, nu reusesti sa porti masca zambitoare tot timpul si lumea te-a citit. Descrierea care o am pt tine arata cam asa: marsava, haina si egocentrista. Lasa-ma sa-ti spun ca ma amuza teribil perseverenta ta, nu mai poate omu sa puna un coment undeva ca hop l-ai citit. Eu habar nu am pe ce bloguri stai, ce comenturi lasi... Aflu de la altii de bloguri facute de tine in cinstea mea, vad ca esti scai de curu meu pe ce bloguri stau. Iar nu mai scap de tine, iar ma hartuiesti? Nu Catalina George, NU, nu am sa te accept niciodata in viata mea. Stiu ca m-ai suge cu 2 maini dar NU, nu ma interesezi in nici un fel. Nu stiu cat de clar trebuie sa-ti spun ca esti un NIMENI pt mine. Esti Doar o fiinta patetica si trista, manata de frustrarile stranse de-alungul vietii ca nu ai fost acceptata in nici un grup ci maxim tolerata. Rautatile astea sunt doar urma a faptului ca ti-am refuzat avansurile?
    Catalina George, Esti o femeie urata atat pe interior cat si la exterior, nu ai sa faci parte din viata mea.

    RăspundețiȘtergere

Spune-ti parerea!!