15 octombrie 2010

Calatorii in simturi - O luna bizara...


Intr-un strat de flori abatute si temerare am cautat azi sensuri.
Bruma toamnei le-a luat dorinta de viata.
O luna rotunda si jucausa a pasit in ceasca mea de cafea. Asa a vrut ea. Nu mi-a facut-o nimeni cadou si nici eu nu am chemat-o.
Cauta zaharul.
S-a asezat in ceasca precum o domnisoara emotionata de prima intrevedere cu lumea de dincolo de educatia primita de la domnisoarele batrane ale pensionului.
Incearca sa lege o conversatie cu tigara aprinsa si uitata in scrumiera rubinie.
I se pare ei ca acea culoare nu este potrivita pentru statutul de rauvoitoare in ale vietii si se bucura ca arde.
Isi da seama ca nu o sa dureze mult si filtrul o sa inghita si ultimul zambet al broscutei de plastic ce se odihneste pe mileul imbatranit de veme.
Luna isi rotunjeste buzele usor si se apleaca peste masuta sa distinga cuvintele obosite de pe un servetel.
Zambeste caustic si concluzioneaza ca autorul habar nu are de acordul dintre subiect si predicat. In acel moment stie ca pe undeva este departe de intelesul lor si cauta in continuare zaharul.
Nu e nici pe pervazul ferestrei, nici in zaharnita de argint obosita si cu urme de lingurite trecatoare.
Se gandeste ca a stat destul si paraseste ceasca de cafea intorcandu-se pe cerul ei abstract si destul de calm pentru acest anotimp prea devreme rece.
Incaleca pe bratul de lemn al unei povesti calde si tremuratoare si incearca sa adoarma.
Isi imagineaza ca intreg universul o sa-i vegheze somnul chircit in asternuturile albastre.
Viseaza....
Spera...
Croieste in mintea ei selenara o frumoasa dorinta adormita intr-un colt de lume....
Tace...
Zambeste...
Si apoi adoarme cu ochii in stelele sclipitoare si reci...
Ce luna bizara!
Hmmm...
Berea castrata, tigara fara nicotina, floarea fara miros, aerul fara poluare...
Un vis! Si atat!

3 comentarii:

  1. Aş fi vrut să îţi postez
    Comentarii, mii,
    Însă-am vrut să reflectez,
    Să nu spun prostii!

    Stilul meu fiind diferit,
    Şi asta ştii prea bine,
    Nu văd deci, de-i nimerit
    Să scriu despre tine.

    Însă orice-aş defini,
    Pot sincer să-ţi spun,
    Că tu nu te-ai potrivi
    În "Simplu" sau "Comun".

    Diferit, ca şi culoare,
    De orice am citit,
    Stilul tău plin de stupoare
    De mult m-a uimit!

    Chiar de nu te voi zări
    În Realul plin de cuget,
    Mi-e destul, fiindcă-mi vei fi
    Un Artist în suflet!

    RăspundețiȘtergere
  2. Felicitari pentru forta expresiei utilizata in scriitura ta confesiva si pentru curajul de a te "expune" oricarui potential cititor in cadrul acestui blog.
    Succes in continuare & wellcome to my blogroll :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc si eu pentru vizita Ionut:) Esti in blogroll-ul meu. Fotografiile tale sunt pentru mine o revelatie:)
    @ zefira - nu te dezminti Doamna! pup:)

    RăspundețiȘtergere

Spune-ti parerea!!