26 ianuarie 2012

De ce nu?


Sunt inghinala...
Imi las tampla acoperita de coapsa fierbinte si deschid ochii spre genunchiul ce vrea sa urce spre talpa marunta.
Mi-e cald in seninatatea mea si ma tavalesc in gandurile ce suprima artera femurala.
Anatomia starii mele contine doar oasele ce se intersecteaza in urcare.
Privesc prin fereastra aburinda zapada ce se pravaleste din cerul gros si cenusiu. Pasii marunti ai oamenilor ce merg cu capul plecat marcheaza iarna din ei. Ma frustreaza nebucuria lor si simt nevoia imperioasa sa strang pumnii ca sa-mi ranesc palmele.
Aroma ceaiului de menta ma invaluie bland.
Zambesc...
Mintea se incolaceste in jurul respiratiei mele si ma impinge spre starea din proximitatea...
Ah, dar nu!
Imi strang coapsele intr-o dorinta muta de placere. Buzele isi cer tributul iar obrajii capata instantaneu o culoare de rosu aprins.
Fredonez melodia si ma las moale in bratele propriei mele trairi. Nu trebuie sa fac niciun efort. Totul e acolo conservat si in acelasi timp atat de viu incat nu necesita intoarcere in timp. Mana delicata ce-mi invaluia gatul expus pare cea mai perfecta arma a unei alegeri ce nu imi apartine, chiar daca ma aflu in momentul in care ar trebui sa aleg sa vreau.
Inele reci pe pielea fierbinte imping in carotida mea starea de dincolo. Si atunci se naste ceva imposibil de descris...
Se naste starea aceea infernala in care simti cum creierul se lichefiaza si incepe sa-ti curga prin vene facand ca tot trupul sa prinda un alt fel de a vibra.
Dupa momentele acelea orice alt sentiment definit ca si cunoscut se pierde si ti se pare juvenil, chiar daca in trairile de zi cu zi isi are importanta lui.
Vezi picaturile de apa cum ating cu grija petalele gingase si pun in evidenta delicatetea si caldura florii celei mai fierbinti?
Parca ar fi reactia de emotie creata de atingerea celor doua prietene ale ei. Floarea galbena o imbratiseaza o saruta incet, pe la spate, infiorandu-i pistilul in timp ce prietena lor rozalie se strecoara pe nesimtite intre ele mladiindu-se in ritmul lor, intregind buchetul de frumuseti mangaiate de vant, infiorate de placere, de apa, pulsand de viata si caldura...

Dar tu stiai asta Demon....
Dualism...
Sunt inghinala...

2 comentarii:

  1. Deschid ochii ca sa imi bucur privirea cu clocotul vietzii.
    Privesc un trecator care isi acopera corpul de frigul de afara. Ma bucur, ca sunt oamenii care mai au fobii.
    Privesc un maturator cum injura zapada. Ma bucur ca sunt oameni care urasc munca.
    Privesc un copil inghetzat care a uitat bucuria saniusului de mai devreme. Ma bucur ca inca sunt oameni nerecunoscatori.
    ............
    Dar ceilaltzi oameni care trec fara sa lase o impresie nimenui, acei oameni gri, oare cum au scapat spiritului meu de observatie ?

    Ce mai conteaza ?
    Oricum ma "bucur" si de ceea ce vad si de ceea ce nu vad.

    Viatza clocoteshte in mine, dar imi lipseshte curajul sa o las sa curga afara. (sanjele pateaza si cineva trebuie sa curetze)
    :))))))))))

    RăspundețiȘtergere
  2. Bei ceai de anghinare, de asta esti inghinala. Bea ceai de tei ca sa stii ce vrei.

    RăspundețiȘtergere

Spune-ti parerea!!