Unul si aceiasi...

Am facut saptamana trecuta o mare greseala, desi la momentul acela nu simteam decat nevoia de a ma dezgoli, daca mai era ceva de dezgolit in tot amalgamul de trairi ce ma invaluie.
Conotatia de "greseala" nu este aceea vulgara. Trece peste definitia dictionarului. Tin sa precizez asta avand in vedere ca simbolismul imi este aproape dar, de foarte multe ori inutil in a exprima fara echivoc ceva.
De ce greseala?
Zambesc si acum la gandul ca a trecut foarte multa vreme de cand nu am mai scris o scrisoare pe care sa o semnez si apoi sa o asez intr-un plic asteptand cu infrigurare sa-si realizeze drumul spre destinatar. Are o savoare aparte gestul acesta. Tot timpul acela pana ajunge la destinatar iti confera niste senzatii aparte. Si cea mai intensa este aceea data de faptul ca e scrisa si trimisa si nu mai poti interveni in a sterge sau adauga ceva.
Iti creeaza o emotie aparte faptul ca pe parcurs ideile te invadeaza si constientizezi ca ai fi putut sa scrii si asta, sau asta. Ca ai fi putut sa stergi asta si cealalta. Dar nu mai poti. Ai primit chitanta cu suma aferenta expedierii si o privesti neputincios.
Am scris-o si nu regret asta. Chiar a fost ceva aparte....
Si iarasi intreb, unde greseala de fapt?
In faptul ca am tacut, in faptul ca am pus speranta si dorinta fara sa spun.
Si mai ales greseala pentru ca, in naivitatea mea sublima, am crezut ca dezgolita fiind pana in maduva oaselor celor mai mici se va stii cat mi-am dorit.
Nu pot sa ma hazardez in presupunerea ca s-a stiut dar s-a tacut. Nici chiar eu nu sunt atat de optimista. Si in fond imi port partea de vina si o recunosc.
Poate speranta sa mentina fantezia in aerul rarefiat al inaltimilor?
Da. Poate!
Cum?
Doar necoborand in banal. Femeia a coborat in banal, tu ai coborat in banal si invariabil m-am rostogolit si eu in haul a ceea ce detest cel mai mult: banalul!
Mi-am dorit-o cu toata forta mea de femeie, mi-am dorit placerea izvorata din forta a doi oameni care stiu si pot atunci cand vor.
Tacerea mea a fost consecinta tacerii tale. Fantezia a ramas aceiasi. Diferenta este ca eu acum nu-mi mai doresc femeia aceea.
E mult prea banal pentru gustul meu.
Fascinatia drumului pana sus o sa fie o noua incercare ce o sa-mi repuna fantezia la locul meritat.
Candva mi-ai spus ca doar eu am puterea sa aleg. Nu am ce sa aleg. Eu sunt tot eu, dorintele mele le cunosti mai bine decat mine uneori.
Ce pot sa fac?
Sa aleg o alta femeie care sa fie langa mine cand urc, care poate si vrea exceptionalul. Si asta da, chiar este o alegere!
Restul?
A ramas de mult in urma. S-a banalizat si s-a acutizat in acelasi timp.
Si asa cum scriam in scrisoarea fara intoarcere, printre randuri, nu oamenii se schimba ci conjuncturile.
Aceiasi, a ta, oriunde te-ai afla....
　
　

Departari...

Motto

Ursul pacalit de vulpe
Sau invers poate sa se-ntample!
Zefirul batut de plete
Cine vrea sa te destepte?

Din departari de lume uitate
Deschid sinapse infundate.
Stiu si pot sa lovesc nimicitor
Cu vorbe simple din popor.
Dau palme morale
Si calc in picioare.
sau...
Te cobor si te ridic
Ca un carusel nenorocit.
Schimb ritmul si rima
A cui sa fie vina?
Puneti voi puncte si virgule!
Eu sunt satula de calcule.
Saptezeci si sapte de zile
Cu trei masline
Sau cinci cartuse de tigari
Fumate in departari,
Printre containere si tancuri
Lor nu le arde de bancuri.
Eu ma tin de versuri cretine,
Aruncate-n pizde cu solduri pline
Sa le fac sa se gandeasca
Oare vine, nu vine?
Unde o fi si cu cine?
Am fost proasta? A fost bou?
Cum scap de vocea lui ca un ecou?

Esenta...

Minti!?
Ai dat fasii din tine. Cu dorinta, cu idealuri, cu pasiune.
Ai creat un colier din pietre pretioase si ai atins locuri in care frigul era stapan.
Cum indraznesti sa imi spui ca nu esti tu?
O daa!
E usor sa atingi, e usor sa vezi, e usor sa creezi, e usor sa pervertesti....
E atat de usor incat e aproape similar cu distrugerea.
In asta consta simplitatea.
Ce poate sa spuna un om pe care l-ai dus atat de sus?
Ca nicaieri in lumea asta, cat o fi ea de lunga si de lata, scarba nu este decat acolo unde ti se da sansa sa uiti ce esti.
De ce oare?
Este atat de usor sa dai exact ceea ce trebuie la momentul oportun, sa stii ce trebuie sa dai ca sa poti calcula plusul de peste linia ipocriziei.
Reversul monedei?
Scarba!
Scarba aia viscerala care te roade precum cariile lemnul sanatos. Scarba aia care te impinge sa intorci privirea si sa ai puterea sa spui: sunt tot eu!
Scarba aia care te face sa tipi ca acolo nu e locul tau.
Si apoi sa pui talpa pe gatul celor ce te judeca si a convenientelor.

Sa simti ce?
Ca ai strivit, aproape inutil, o farama de infatuare nascuta in cineva care uita ca "a avea" inseamna de fapt gustul pasiunii fara lanturi?
Pentru asta o sa fii damnat si iubit in aceiasi masura, pentru asta ai sa te zvarcolesti si ai sa cauti in continuare, pentru asta ai sa castigi aproape orice.
Vor sa vada ce stofa ai? Iti cauta slabiciuni?...ohhh maitre de jeux...
Ca sa afle asta, ca sa afle totul, trebuie mai intai sa supravietuiasca!
Si Pilat s-a spalat pe maini tocmai cand se considera un om fericit. De ce nu ar face si altii asta?
Fosta-i tu mai fericit in mantia ta subtire, impodobita, fluturanda si stralucitoare?
Daca da, inseamna ca nu stii de ce am ochii albastri....
Eu...
Undeva, candva....
Oriunde te-ai afla....
Forever!
　

Adopta o pisica!

Cine isi doreste sa adopte ?
Sunt dragute si blande!
Amanuntele le gasiti la Mircea

Calatorii in simturi - Ego vs Alter ego...

Exista momente in viata cand retragerea in cuibul caldut al tacerii este mai mult decat necesara.
Exista momente in viata cand iti doresti sa fii doar acolo. Protejat de peretii inalti, construiti cu migala, unde lumina patrunde atat cat este necesar sa vezi intunericul.

AlterEgo: :)
Ego: gorgeous :)
AlterEgo: :)
Ego: :)
AlterEgo: Ce faci?
Ego: Imi savurez cafeaua.
Ego: Tu?
AlterEgo: La munci un pic.
AlterEgo: Dimineata mi-am aruncat un ochi pe blogul tau
AlterEgo: Ai invitatii de la radio!
Ego: Anonimi
AlterEgo: Care anonimi?
AlterEgo: Eu scriu cu (….) mereu!
Ego: Nu tu
AlterEgo: Nu draghe... de tine nu ma ascund!
AlterEgo: nu as putea nici daca as vrea
Ego: :)
AlterEgo: ma cunosti prea bine
Ego: nu cred dar cel putin dau senzatia
Ego: e si asta o tactica...
AlterEgo: posibil
AlterEgo: da senzatia cel putin e misto
AlterEgo: cam tarzior cu cafeaua
AlterEgo: e 11
Ego: e dumineca
Ego: m-am rasfatat si eu
AlterEgo: ce iti face iubitul?
Ego: fute o blonda
AlterEgo: mare dilie esti
Ego: sau ea pe el
AlterEgo: si nu esti geloasa?
Ego: azi nu
AlterEgo: aha
AlterEgo: e cu zile
Ego: ihi
Ego: atunci cand le-as fute si eu si ele nu vor
Ego: alea sunt zilele cu DA
AlterEgo: de fapt tu le-ai fute pe ele
Ego: nici nu cred ca mai conteaza cine sta deasupra
AlterEgo: imi place ce ai scris
Ego: care?
Ego: ultima?
AlterEgo: dap
AlterEgo: ca celelalte.. te-au invadat hormonii
AlterEgo: nu zic ca-s rele..
Ego: si comentul tau la scrisori in timp mi-a placut
AlterEgo: ca mi s-a sculat un pic de la ele
AlterEgo: dar nu isi aveau locul
Ego: de ce?
Ego: sunt tot eu
AlterEgo: de parca eu as scrie coment -uri ca sa iti placa tie
AlterEgo: mi se rupe daca iti place sau nu
Ego: asta e de apreciat
Ego: detest lingaii
AlterEgo: cred ca iubesti sadicii
Ego: ma iubesc pe mine alaturi de sadici
Ego: infloresc
AlterEgo: un pic de durere...
Ego: amplifica
AlterEgo: cat sa trezeasca simturile
Ego: apropos
AlterEgo: da
Ego: m-a intrebat iubitul dupa ce m-am vazut cu tine
Ego: l-ai futut?
Ego: zic nu si nici el pe mine
AlterEgo: spune-i ca spre deosebire de el, relatia mea cu tine nu trece prin pula
Ego: dar de unde stii tu ca a mea cu el trece prin pula doar?
AlterEgo: o sec
AlterEgo: tel
AlterEgo: altfel nu ar fi nesigur
Ego: intuitivule
AlterEgo: ti-am spus ca is jumate femeie
Ego: ti-am spus ca nu imi doresc sa fiu barbat?
AlterEgo: nu ca ai putea vreodata
Ego: asta e premisa de plecare
Ego: dar nu o sa apuc sa stiu niciodata cat de sadic as fi fost daca eram barbat
AlterEgo: hmm
AlterEgo: cu premisa ca ti-ai pastra eu-ul de acum
AlterEgo: ..ai fi fost un monstru printre femei
AlterEgo: le-ai rupe inima
Ego: spus de tine are un grad mare de credibilitate
Ego: dar nu pot visa la atat de mult!
AlterEgo: o spui de parca te-ar satisface
Ego: pe deplin
AlterEgo: frustrari interioare draga mea?
Ego: nu darling
Ego: doar existentialisme ieftine
AlterEgo: de undeva trebuie sa vina si sadismul asta
Ego: din ADN?
AlterEgo: oare?
AlterEgo: sau din strafundurile subconstientului?
Ego: nu imi pun problema provenientei
Ego: ci mai degraba a rezultatului
Ego: un fel de axioma
Ego: sau cerc vicios
Ego: foamea de "suflete" e o buna balanta
Ego: Machiaveli nu adora pietrele!
AlterEgo: esti sadica azi
Ego: ;)
AlterEgo: dar asta e frumusetea vietii... multitudinea de forme pe care o poate lua
AlterEgo: de la o zi la alta
Ego: viata? ia forme?
Ego: o come on
Ego: matritele sunt in mana noastra
Ego: doar esti inginer, nu
AlterEgo: matritele sunt in mana ta
Ego: nu ai putea concepe un vapor neechilibrat, te-ar mustra constiinta
AlterEgo: eu sunt un umil inginer, eu sunt peste...
AlterEgo: apa ia forma vasului in care il torni
AlterEgo: nu fac matrite
AlterEgo: ma mulez doar
Ego: dar vasul trebuie gandit premeditat, nu?
AlterEgo: oo da
Ego: pai vezi
Ego: nu depinzi decat de tine, si cat d emulte sti despre apa
AlterEgo: imi place sa ma las turnat in matritele tale
Ego: da stiu
AlterEgo: stiu foarte multe despre apa
Ego: dar ti-e si frica
AlterEgo: frica ma tine in viata
Ego: sau te apara de ea
AlterEgo: e periculos sa nu iti fie frica
Ego: asta e un stereotip
AlterEgo: sau ma apara de ea.. da
AlterEgo: de aia ii admir pe cei carora nu le e frica
AlterEgo: ca tine
AlterEgo: :)
Ego: :)
Ego: are si asta doua taisuri
Ego: o mare de singuratate
AlterEgo: da
Ego: si nu e sadism
AlterEgo: dar e atat de frumos
Ego: e sus
AlterEgo: dap
Ego: si sufocant uneori
AlterEgo: ahh
Ego: asta e sadism
AlterEgo: tu poti
Ego: oare?
AlterEgo: dap
AlterEgo: vad ce scrii
Ego: ma vezi?
AlterEgo: te simt
AlterEgo: sunt jumate femeie
Ego: :)
AlterEgo: ma hranesc cu tine
AlterEgo: cu sufletele varsate printe randuri
AlterEgo: cand imi e foame
Ego: e otravitor ce faci
AlterEgo: neah
AlterEgo: otravitor pentru cine?
Ego: pentru tine
Ego: devalorizeaza repere foamea asta
AlterEgo: mai conteaza?
Ego: atata timp cat good things come in small packages
Ego: nu conteaza
AlterEgo: am murit in secunda in care am renuntat sa fiu ca tine
Ego: dar traiesti
Ego: prin mine
AlterEgo: oarecum
AlterEgo: da
AlterEgo: de aia te citesc
AlterEgo: de aia te sustin
AlterEgo: daca te-as omori, mi-as face rau mie
Ego: poti sa ma omori?
Ego: nu ti-e frica?
AlterEgo: ahh
AlterEgo: e atat de simplu
AlterEgo: si atat de greu ca creezi
AlterEgo: sa distrugi e cel mai simplu
Ego: crezi ca ma cladesti intr-un fel?
AlterEgo: te sustin
AlterEgo: :)
Ego: :)
AlterEgo: ai nevoie de mine
Ego: da
AlterEgo: si de toti cei care te citesc
Ego: esti un reper
AlterEgo: din noi iti tragi seva...
Ego: corect
AlterEgo: puterea de a scrie prima litera
Ego: nu
Ego: puterea de a vrea sa scriu prima litera
Ego: in fond
Ego: alfabetul il stiu
AlterEgo: alfabetul il stim toti
Ego: oare?
AlterEgo: creatia e doar darul unora
Ego: dar creatia mea nu vine decat din sangele altora
Ego: si asta e sadism
AlterEgo: ahh
AlterEgo: istoria omenirii e plina de sange
AlterEgo: si dezordine
Ego: si?
AlterEgo: haos
Ego: haosul e perfect in ordinea lui
AlterEgo: crezi ca o picatura de sange pentru un scop nobil ar mai face vreo diferenta?
Ego: unde e nobletea scopului?
Ego: in fond doar jertfesc
AlterEgo: in a aduce la lumina ceea ce e bun si frumos in noi
AlterEgo: in suprematia spiritului asupra instinctelor
AlterEgo: in ceea ce ne diferentiaza fata de animale
Ego: la mine e 90% instinct
Ego: unde e echilibrul?
Ego: sa nu imi spui ca sunt o fiara educata)
Ego: ca nu te cred)
AlterEgo: unde ai vazut tu creatie echilibrata?
AlterEgo: Nichita se scalda in valuri de votca
Ego: si in frustrari
AlterEgo: Eminescu a murit nebun
Ego: de sifilis
AlterEgo: da
Ego: spre norocul lui as spune
AlterEgo: poate
AlterEgo: artistii nu sunt echilibrati
Ego: sunt doar nebuni
Ego: iar nebunia lor nu are definitie si medicamentatie
AlterEgo: da
AlterEgo: si tu esti nebuna
AlterEgo: fiindca ai ales drumul
AlterEgo: sau drumul te-a ales pe tine
Ego: eu cred mai degraba ca nebunia mea consta in faptul ca am ales fara sa compar sau sa incerc sa imi pun intrebari daca e cel bun sau nu
Ego: si iarasi e sadism
AlterEgo: o forma de sadism
AlterEgo: nebunia e ca ai ales sa traiesti totul
AlterEgo: fara masuri de siguranta
AlterEgo: si fara sa te intrebi daca exista un plan de back up
AlterEgo: ca te-ai expus
AlterEgo: fara sa te intrebi daca vei supraviatui
Ego: uneori ma scoti din sarite)
Ego: cred ca as fi putut sa te iubesc…
AlterEgo: stiu
AlterEgo: si eu
AlterEgo: poate ca in alta viata am fost iubiti
AlterEgo: iar acum doar ne reintalnim
Ego: e un vis
Ego: sau un motiv aruncat in fata fricii?
AlterEgo: e tarziu
Ego: da stiu
Ego: pentru mine e
AlterEgo: as lasa prea multa suferinta in urma mea
AlterEgo: daca as face-o
Ego: stiu
Ego: de aceea ma hranesc doar
AlterEgo: de aceea iti ofer bratul meu sa musti din el
AlterEgo: si de aceea am sa te sustin mereu
Ego: stii ca asta ma face vulnerabila, nu?
AlterEgo: de cand iti pasa tie de vulnerabilitate?
Ego: hmmm
Ego: cand nu mi-a pasat?
AlterEgo: niciodata
Ego: e un esafodaj vulnerabilitatea
Ego: deci
Ego: intotdeauna
AlterEgo: cateodata cred ca ai cautat-o
AlterEgo: ca sa iti satisfaci sadismul
Ego: cautarea ei e doar consecinta
Ego: un fel de rau necesar mereu
AlterEgo: flirtezi cu mine, Ego
Ego: Ahile era nefericit din cauza asta
Ego: nu
Ego: constat!
AlterEgo: si totusi lipsa ta de convetii ma sperie
Ego: stiu
Ego: asta te face vulnerabil
AlterEgo: nu stiu daca as putea
Ego: nu vrei sa poti
AlterEgo: nu imi e frica sa fiu vulnerabil.. doar.. nu stiu daca as supravietui
Ego: e o mare diferenta
Ego: exact
Ego: proiectezi si ancore?
Ego: daca da
Ego: atunci sti
AlterEgo: :)
AlterEgo: ancorele le-au proiectat cei 2000 de ani de civilizatie
AlterEgo: de la Isus incoace
Ego: si? principiul e acelasi
AlterEgo: am nevoie inca de realitati
AlterEgo: de repere
AlterEgo: ma ia valul mai usor ca pe tine
AlterEgo: ca drept dovada subiectul nostru
Ego: este si asta o incursiune in aerul rarefiat
Ego: candva l-ai gustat
AlterEgo: oo da
Ego: nostalgia nu ofera siguranta
Ego: cel mult curiozitate
Ego: restul?
Ego: e un vis
AlterEgo: numa ca aerul rarefiat e foarte aproape de soare
AlterEgo: arde
AlterEgo: arde ca naiba
Ego: stiu
Ego: inca traiesc
AlterEgo: tu
AlterEgo: tu ... imi esti superioara
AlterEgo: in unele privinte
AlterEgo: femeile au fost create pentru a supravietui
Ego: doar in neputinta de a perpetua
Ego: atat
Ego: si daca te uiti de jos
Ego: asta e clar inferioritate
AlterEgo: barbatii au fost creati pentru a muri aparandu-si ceea ce au
AlterEgo: de aia femeile pot avea mai multe orgasme in timpul unui act iar barbatii numai unul
Ego: a supravietui e derizoriu
Ego: a trai e multiplu
AlterEgo: cum iti mai merge?
AlterEgo: ce ai mai facut?
Ego: foarte bine
Ego: am fost in concediu
Ego: m-am odihnit
AlterEgo: misto
AlterEgo: unde?
Ego: la Marea Neagra
AlterEgo: ooo
AlterEgo: cand?
Ego: mare greseala!
Ego: intre 1 si 10 iulie
AlterEgo: am fost weekendul trecut
AlterEgo: credeam ca am fost amandoi in aceiasi perioada
Ego: nu
AlterEgo: cu cine ai fost?
Ego: cu o gasca mai mare
Ego: am inchiriat o vila la eforie nord
Ego: cu 6 dormitoare
AlterEgo: din care ati folosit doar 3
AlterEgo: :))
Ego: :))
Ego: si sufrageria)
AlterEgo: unde ii gasesti?
Ego: si din cand in cand bucataria:))
Ego: in mine
AlterEgo: ma faci gelos
AlterEgo: sau mai bine zis
AlterEgo: invidios
AlterEgo::D
Ego: nu eu te tin pe treapta aia
Ego: tine cont de asta!
AlterEgo: intr-o alta viata , Ego
AlterEgo: poate in urmatoarea
Ego: poate
AlterEgo: intr-asta raman pe treapta asta
Ego: stiu
Ego: am vazut asta in ochii tai
AlterEgo: ahh
AlterEgo: si ce ai mai vazut?
Ego: nu vrei sa stii, crede-ma
Ego: sau mai bine zis
AlterEgo: oo ba da
Ego: stii
Ego: dar nu vrei sa auzi
AlterEgo: ba vreau
Ego: e ceva acolo
AlterEgo: asa...
AlterEgo: ce?
Ego: in spatele retinei
Ego: o oboseala
Ego: ceva atat de
Ego: nici nu stiu cum sa denumesc
Ego: nu rade
Ego: ca e
AlterEgo: tu esti maestra cuvintelor
Ego: SETE
AlterEgo: eu doar umilul tau cititor
Ego: aia e
AlterEgo: sete de ce?
Ego: conteaza?
Ego: iti spun eu ca nu
Ego: este si atat
Ego: sete de tine
AlterEgo: hmm
AlterEgo: interesant
AlterEgo: poate ca imi era sete de tine
Ego: nu sunt chiar atat de ingamfata
Ego: dar e buna scuza ta
AlterEgo: de ce ai fi inganfata
AlterEgo: doar te iubesc
AlterEgo: nu?
Ego: iubesti doar apa din mine
Ego: care ti-ar alina setea din tine
AlterEgo: frumos spus
Ego: si daca stau bine sa ma gandesc
Ego: e foarte mult
Ego: de aia iti spun ca te-as fi iubit
AlterEgo: facem schimb
AlterEgo: tu imi dai apa
AlterEgo: eu iti dau o parte din suflet
Ego: as prefera setea
Ego: jumatatea aia de suflet e mult prea mult
AlterEgo: vrei setea mea?
Ego: cand nu am vrut-o?
Ego: ipocritule
AlterEgo: ai avut ocazia
Ego: minti!
Ego: atunci a fost testul tau cu tine
AlterEgo: numai pe jumate
Ego: si te-ai bucurat ca ai supravietuit
AlterEgo: esti complicata
AlterEgo: am cautat o fisura
AlterEgo: sa te exploatez
Ego: si?
AlterEgo: si nu am gasit o
Ego: pentru ca nu te-am lasat
AlterEgo: aha
Ego: daca faceam asta
AlterEgo: de ce?
Ego: ai fi stiut cat as fi putut sa te iubesc
AlterEgo: oo.. dar asta stiu de mult
Ego: iti dadeam in mana arma cea mai puternica
AlterEgo: stiu de la inceputuri
Ego: si sinucigasa nu sunt
AlterEgo: Ego Ego
Ego: eu
AlterEgo: poate ca a fost mai bine asa
AlterEgo: mi-ar place sa ma futi intr-o zi.. cred
Ego: cu sete asa:D
AlterEgo: aham
AlterEgo: in pat sunt altfel
AlterEgo: :)
Ego: oare?
AlterEgo: in pat sunt cel mai eu
Ego: hmmm
Ego: provocator
AlterEgo: pentru ca meriti
Ego: o iau ca atare:)
AlterEgo: m-ai excitat
Ego: musc asfaltul maine
AlterEgo: intotdeuna discutiile de genul asta ma potentzeaza
Ego: nehh, te sustin
AlterEgo: pacat ca oamenii cu care pot vb asa sunt f putini
Ego: in fond asta ii face speciali
Ego: raritatea
Ego: daca i-ai avea la tot pasul
AlterEgo: raritate inseamna singuratate
Ego: s-ar duce dracu:)
Ego: nu
Ego: inseamna cautare
Ego: :)
AlterEgo: ma intorc la munci
AlterEgo: ..asa excitat
AlterEgo: :D
Ego: o zi frumoasa gorgeous
AlterEgo: si tie Ego
Bookmark......

Cafeaua de dimineata...

O cafea iubire?
Imi asez obrazul in palma. Inchid ochii. Incep sa numar in gand cele zece secunde...
O eternitate de trairi asezate pe un obraz cald si uneori nedumerit.
Imi spuneai candva ca a ma intoarce si a ramane ancorata in simbolurile mele inseamna o involutie.
Te-am intrebat de ce.
Ai spus ca ancorarea in acele tairi este ca o legatura stransa, ca o pauza a unui zbor spre alte inaltimi. Ca o orbire ce se intinde peste ceea ce ma inconjoara, nelasandu-ma sa privesc stralucirea intrinseca a pietrelor pretioase.
Ti-am spus atunci, cu nonsalanta si ingamfarea scriitoarei din mine, ca simbolurile raman statice si ca doar trairile se schimba in raport cu ele.
Mi-ai zambit si pot sa spun ca ai si ridicat tonul putin. Atat doar ca sa ma faci sa inteleg mesajul pe care vroiai sa mi-l transmiti.
Acum zambesc si eu. Fara sa imi revendic acele simboluri.
Imi dau de fapt seama ca ai vazut in poticneala mea doar inlantuirea, lipsa de curaj de a merge mai departe si a cauta. In mine, in altii, in ceea ce ma inconjoara.
Aproape de fiecare data ai reusit sa imi citesti tacerile. Uneori zambesti, uneori te revolti si ma certi iar alteori imi dai inapoi tacerile tale. Ma lasi sa caut in ele esenta gandului ce le naste, forta simtului ce le invaluie in praful ce ne inconjoara. Asta ca sa se stie ca sunt in lumina si in ochii tuturor.
Si gestul acesta al tau ma lasa sa zambesc, ma impinge sa ma privesc si sa te privesc...
Ai inteles mereu ca orice intentie a cuiva de a-mi inlantui fantezia ma face sa ma revolt, ma face sa scot din mine sacazul ce face ca vioara sa vibreze libera, ma face sa te iubesc...oriunde te-ai afla!

Bijuterii de sezon...

Doua siluete...
Un clopot de sticla sub care isi duc dansul atat de nebunesc.
Spoturi publicitare strivite sub pasii demni purtati de tocurile ce rup asfaltul nedumerit.
Bijuteria ce o port azi la gat ma incanta. E un simbol abstract sapat in ovalul unei scoici. Pielea imi surade de sub valul caldurii si degetele pleaca involuntar spre lobul urechii.
O mangai si realizez ca picaturile de dorinta se rasfrang pe cerceii ce au ramas in cutia de lemn de mahon.
Acelasi suras de scoica.
Trec mai departe unduindu-mi soldurile cu o intentie premeditata de a imprastia in jurul meu feromonii nebuni si dezlantuiti. Nu vreau sa vad raspunsul. Ma incanta misterul sanilor plimbati pe sub narile coroiate ale receptorilor.
Clopotul de sticla nu poate impiedeca valul de placere ce ma inconjoara. Nici nu vreau asta.
Inelul de pe deget se zvarcoleste cautand incordarea mainii ce zaboveste, tot premeditat, pe breteaua sutienului alb.
Continui sa pasesc ascultandu-mi coapsele lenese ce incearca, in zbateri usoare, sa ma atentioneze ca oricum o sa intre in jocul meu.
Cafeaua de dimineata a devenit o amintire suava si dulce.
Asternutul albastru e si mai indepartat. Il aud prin gaura din ureche unde trebuia sa atarne un cercel. Geme...
A pasiune, a fluide incandescente pe coapse vorbitoare de limbaj cuneiform, a sani striviti pe matasea alunecoasa, a dinti ce sfredelesc umerii incovoiati in arcuirea placerii, a carne vie si rascolitoare....
Mi-e sete...
Ma topeste gheata care ma inconjoara si tocurile scrasnesc din maselele revoltei.
O dalta ascutita imi trece pe sub nas. O ignor.
Incearca sa construiasca o fraza prin care sa-mi transmita rapid priapismul orbirii din jurul meu.
O ignor...e doar o dalta neurmata...
Mi-e dor...
　

Scrisori in timp...

Buna dimineata iubire!
Imi era tare dor sa-ti scriu cu atat mai mult cu cat micul concediu a fost in felul lui rascolitor...

Are parul de culoarea nisipului,ochii mari si verzi de o limpezime rece a caror privire iti rascoleste vintrele.
Are sanii obraznici, cu areolele roz si sfarcurile micute si incedibil de sensibile. Cand le cuprinzi intre buze si le sugi usor iti explodeaza in gura si simti pana in creieri geamatul de placere ce i se scurge printre buzele carnoase care mereu stau intredeschise, dovada a submisivitatii ei.
E mereu umeda si e frumoasa, cu labii carnoase si moi. Nu isi apropie niciodata genunchii si, la cerearea mea, nu a purtat zece zile lenjerie intima inafara de costumul de baie pe plaja.
Are mainile delicate, cu degete lungi si armonioase. Cand ii sugi degetele prelung si pe rand isi arcuieste spatele si sfarcurile i se intaresc.
Are picioarele lungi si gleznele atat de fine incat, atunci cand paseste pe tocuri ai mereu senzatia ca pluteste pe vata de zahar.
Adora sa stea in in genunchi, cu fundul bombat sprijinit pe talpi, cu abdomenul plat impins in fata si mainile legate la spate.
Are gatul lung, ca de lebada si zgarda de piele neagra cu inele, putin mai stransa, lasa sa se vada excitatia care i-o produce postura asta.
Geme dumnezeieste cand, stand pe spate pe pat cu coapsele desfacute, ma cufund cu limba in ea si o sorb.
De ce paradoxal?
Imaginea aceasta desavarsita a unei submisivitati atat de evidente m-a facut sa incerc ciudata experienta de a ma transpune in pielea ta.
De a atinge in felul tau tandru si dur in acelasi timp, de a darui totul atat de neconditionat incat femeia aceea sa se piarda total in bratele mele.
M-a fascinat puterea asta, m-a facut sa ma vad in alta postura. O postura pe care in viata mea am abordat-o doar la nivel cerebral, la nivel de joc erotic, fara sa implic simturile acelea adanci, impinsa de tenebrele mele.
Iti spuneam aseara ca nu am nicio sansa sa devin o lesbiana.
Ce lipsea din patul acela?
Ce imi doream in acele momente?
Doream sa-i sorb placerea prin tine, sa trec de praguri fizice doar privindu-te cum te tavalesti in ceva ce mie mi se parea o desavarsita submisivitate, imi doream cu fiecare por sa-ti vad buzele peste legaturile de piele ce o tintuiau de pat si o faceau sa se zvarcoleasca.
Imi doream cu toata fiinta mea sa te privesc.
Si atunci totul ar fi fost complet.
A fost greu si incomplet sa ma transpun. Dar a fost o incercare ce in primele momente m-a fascinat.
Atat cat am fost "tu" m-a imbatat forta si puterea pe care o rasfrangeam asupra trupului ei supus si care in dezinvoltura aceea ar fi facut orice.
M-a fascinat sa privesc cum ratiunea ei s-a spulberat si a devenit sclava propriei ei placeri a carei sursa eram eu si tu in mintea mea.
Cred ca par nebuna sau cel putin dusa cu pluta, dar in orice caz ceea ce iti spun acum nu as putea impartasi cu nimeni altcineva. Pana si mie imi este imposibil sa fac asta avand in vedere ca ce am simtit si ce am facut clar e o chestie total anormala.
Asta a fost prima noapte si categoric singura fascinanta din timpul petrecut la mare.
Restul noptilor s-au inscris in banalul acela pe care il detest dar care probabil este necesar ca sa mentina un echilibru.
A disparut tot misterul, ii prevedeam fiecare reactie, stiam exact cum o sa se comporte si ce o sa faca, stiam exact ce trebuie facut ca sa dea maximul din ea. Si astfel totul a devenit acel ceva ce il faci ca sa il faci.
In acele momente mi-am pus cruda si banala intrebare daca vreodata o sa fiu capabila sa iti tin dorinta vie, daca sunt destul de femeie incat sa iti starnesc dorinta.....
Atunci am stiut cu adevarat ce esti in toata fiinta ta. Atunci am inteles, ce poate in timp doar am intuit: tu mereu esti in aerul rarefiat al inaltimilor si foarte putini pot respira acolo alaturi de tine. Intr-un fel asta este inspaimantator dar pe de alta parte resursele trebuie sa fie inepuizabile ca acel cineva sa reziste acolo...esti dat in pizda matii muistule!!!
Te iubesc Lorendo , oriunde te-ai afla
A ta
Sorana

Alte linisti...

Mai au sens cuvintele?
Poate...
Urme de pasi sterse de valuri...
Milioane de fire de nisip haotice si totusi atat de unite...
Valuri izbite de margini de tarm intr-o liniste ... uneori sufocanta, uneori dogoritoare...
Scoici, oameni, maini impreunate in zambete si tandrete...
Iubiri zvacnind dincolo de norii grei...
Eu ratacind in ape limpezi...
Tu...

Alaturi mereu si pretutindeni..in valuri, in nisip, in scoici, in oameni, in maini, zambete si tandrete...
In iubire si regasiri in alte forme...
Alte clipe...
Alte doruri de maingaieri...
O vara...