Era o caldura placuta dar picaturile de ploaie ma faceau sa imi doresc sa fiu undeva unde soarele cald sa imi mangaie fata…..dorinta desarta. Gandul la o departare luminoasa si la ceva dominator si cald a trecut rebel prin mintea mea. Si apoi m-am gandit la foc si la stihia focului.
Focul poate distruge si incalzi, poate fi constructiv sau distructiv, poate sa se lase prada sentimentelor, sa paseasca in necunoscut, fara sa se gandeasca la consecinte, bazandu-se doar pe propiile forte, sa obtina victoria cu orice pret. Gandul meu a asociat toate astea cu omul care mi-a redat viata.
Focul indrazneste si invinge! Si atunci am inteles ca focul lui este asemenea fulgerelor ce strabat intunericul noptii. Si am zambit ……picaturile de ploaie nu ma mai deranjau…picaturile de ploaie nu ma mai impiedecau sa imi doresc soare…picaturile de ploaie m-au facut atunci sa inteleg ca am focul langa mine…am caldura si forta lui si trebuie doar …..sa zambesc.
Am plecat zambind in drumul meu si a venit clipa cand a trebuit sa ma gandesc la pamant si la tot ce inseamna el. Si m-am gandit…
Dealurile acoperite cu iarba cruda, pajistile insorite, campiile si vaile brazdate de drumuri – aceasta este imparatia pamantului. El reprezinta statornicia si stabilitatea.
Nu am incercat sa fac nici o asociere..m-am multumit doar sa opresc gandul pentru ca stabilitatea si statornicia pamantului va lua intodeauna ceva din pasiunea focului dar va fi constient, pamantul, ca focul nu va fi niciodata al lui….si am plecat mai departe zambind..pentru ca undeva in sufletul si in lacrimile mele am gasit echilibrul.
Focul poate distruge si incalzi, poate fi constructiv sau distructiv, poate sa se lase prada sentimentelor, sa paseasca in necunoscut, fara sa se gandeasca la consecinte, bazandu-se doar pe propiile forte, sa obtina victoria cu orice pret. Gandul meu a asociat toate astea cu omul care mi-a redat viata.
Focul indrazneste si invinge! Si atunci am inteles ca focul lui este asemenea fulgerelor ce strabat intunericul noptii. Si am zambit ……picaturile de ploaie nu ma mai deranjau…picaturile de ploaie nu ma mai impiedecau sa imi doresc soare…picaturile de ploaie m-au facut atunci sa inteleg ca am focul langa mine…am caldura si forta lui si trebuie doar …..sa zambesc.
Am plecat zambind in drumul meu si a venit clipa cand a trebuit sa ma gandesc la pamant si la tot ce inseamna el. Si m-am gandit…
Dealurile acoperite cu iarba cruda, pajistile insorite, campiile si vaile brazdate de drumuri – aceasta este imparatia pamantului. El reprezinta statornicia si stabilitatea.
Nu am incercat sa fac nici o asociere..m-am multumit doar sa opresc gandul pentru ca stabilitatea si statornicia pamantului va lua intodeauna ceva din pasiunea focului dar va fi constient, pamantul, ca focul nu va fi niciodata al lui….si am plecat mai departe zambind..pentru ca undeva in sufletul si in lacrimile mele am gasit echilibrul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spune-ti parerea!!