1 iunie 2008

Just rember...

Mi-e dor de mare si de soare, mi-e dor de acel albastru nedefinit amestecat in lumini jucause, de nisipul fierbinte si incisiv, de tipatul prelung al fiecarui val izbit de tarm…
Mi-e dor de sarea uscata pe trupul cald si de racoarea adusa din nemarginerea infinitului…
Mi-e dor de noi acolo in mijlocul unei pustietati albastre si calde cu sufletele pline de licurici….
Mi-e dor de tandretea din mine si de duplictatea ta, de gheata din ochii tai si de caldura degetelor mele pe scoicile razvratite..
Mi-e dor de fuga aceea abisala in care ne cufundam cu inconstienta necunoasterii si pe care o savuram in respiratii adanci si exagerbate…
Clepsidrele nu au murit, ele sunt acolo in lumea noastra abstracta si varsa spre noi mii de scanteieri iluzorii pentru a ne ocroti..
Fiecare pas sters de valurile infinite se deseneaza apoi pe cerul pe care noi l-am adus aproape de desavarsire…
Nu poti sa nu iubesti acel mister al unei mari infinite, nu poti sa uiti acele clipe in care fiecare parte a trupului ti s-a scaldat in nemurire…
Ai vrut sa fi Dumnezeu si ai reusit!
Mi-ai daruit in podul palmei tale infinitul si apoi ai intors spatele lasandu-ma intr-o briza misterioasa care mi-a invaluit viata…
Mi-ai daruit albastrul, mi-ai furat si redat inocenta cu o dezinvoltura aproape de cruzime….
Si ai stiut intotdeauna ca invaluita in briza ta misterioasa o sa-mi desavarsesc trairile intense…
Iubesc marea …..dar nu pot sa o cant…..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Spune-ti parerea!!