Am cautat azi o clepsidra in care timpul sa se scurga in mici firisoare de mac.
Mi se parea la momentul acela ca macul este cel mai potrivit. Micile bobite negre si oarecum lipicioase mi-ar fi dat senzatia ca as fi avut puterea de a opri anumite clipe, de a le arunca intr-o eternitate numai de mine stiuta..
O zi de mac…
In care un soare lenes mi-ar fi mangaiat obrajii si o usoara adiere de vant ar fi trimis inspre mine culorile unei veri atat de dorite…
Am desenat apoi in nisip un cerc in care, cu farful degetului, am scrijelit un punct diform.
Punctul meu a prins viata. Culoarea lui a inceput sa se reverse spre marginile cercului. Este un punct revoltat si albastru care a inceput sa cante un refren cald si oarecum stupid.
I-au auzit glasul furnicile si l-au privit mirate. Nu intelegeau de ce repeta la infinit acel refren. Au intrat in cercul lui si au chemat si albinele..
Imi place mierea abstracta invaluita in ceara fagurelui. E perfectiunea dulcelui dar niciodata nu as putea sa o amestec cu macul…
Si timpul curge infailibil, invaluit in micile si tandrele noastre atingeri, nu se razbuna, nu canta si nici macar nu are bunul simt sa se revolte…
Doar punctul meu repeta la nesfarsit acel refren oarecum stupid si asta pentru ca nici macar nu vrea sa priveasca in ochii grotesti ai timpului.
Viata lui nu este mac, nu este zi, nu este clepsidra….este un refren….
Si zambind am plecat de acolo dorindu-mi in continuare o zi de mac…
Mi se parea la momentul acela ca macul este cel mai potrivit. Micile bobite negre si oarecum lipicioase mi-ar fi dat senzatia ca as fi avut puterea de a opri anumite clipe, de a le arunca intr-o eternitate numai de mine stiuta..
O zi de mac…
In care un soare lenes mi-ar fi mangaiat obrajii si o usoara adiere de vant ar fi trimis inspre mine culorile unei veri atat de dorite…
Am desenat apoi in nisip un cerc in care, cu farful degetului, am scrijelit un punct diform.
Punctul meu a prins viata. Culoarea lui a inceput sa se reverse spre marginile cercului. Este un punct revoltat si albastru care a inceput sa cante un refren cald si oarecum stupid.
I-au auzit glasul furnicile si l-au privit mirate. Nu intelegeau de ce repeta la infinit acel refren. Au intrat in cercul lui si au chemat si albinele..
Imi place mierea abstracta invaluita in ceara fagurelui. E perfectiunea dulcelui dar niciodata nu as putea sa o amestec cu macul…
Si timpul curge infailibil, invaluit in micile si tandrele noastre atingeri, nu se razbuna, nu canta si nici macar nu are bunul simt sa se revolte…
Doar punctul meu repeta la nesfarsit acel refren oarecum stupid si asta pentru ca nici macar nu vrea sa priveasca in ochii grotesti ai timpului.
Viata lui nu este mac, nu este zi, nu este clepsidra….este un refren….
Si zambind am plecat de acolo dorindu-mi in continuare o zi de mac…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spune-ti parerea!!