26 noiembrie 2010

Calcule...

Un triunghi al Bermudelor?
Hai sa vedem de ce!
Premisa: toata lumea minte.
Intrebare: raportat la ce?

Raspuns: raportat la propria perceptie in ceea ce priveste binele si raul, nu?
Dar?
Binele tau poate insemna raul celuilalt. Si invers.
Element adaugat: increderea.
Daca toata lumea minte, conceptul de incredere nu isi mai are rostul. Nu se poate defini deoarece intra in conflict cu anexa lui: credinta.
Se exclud reciproc pentru ca am pornit de la premisa ca toata lumea minte.
Credinta ca binele si raul exista definite ne duce din nou la concluzia ca elemntul credinta este imbatabil. Si in acelasi timp aleatoriu, nu?
Cred in bine si in rau raportat la perceptia mea, dar nu am incredere.
Dihotomic, nu?
Poti vorbi vorbi de lipsa minciunii si de sinceritatea cruda?
Cum? Cand premisa e ca toata lumea minte?
Motivatie?
Mint pentru ca....Si aici ar urma o intreaga litanie de argumente incepand de la cel mai banal si mai mincinos in fapt: mint ca sa nu ranesc!
De unde stii ca ranesti sau nu?
Pleci in fond de la o premisa care se bazeaza pe un crez raportat la definitia binelui si raului.
Minti ca sa indulcesti, minti ca sa iti asiguri prezenta langa ceea ce iti doresti, minti ca sa te minti ca in fond ai coloana vertebrala, minti ca sa ai, minti ca sa posezi, minti ca sa nu te simti singur si sa te amagesti ca cel de langa tine te vede asa cum esti. Minti ca sa te ascunzi si sa-ti justifici frica de fericire. Minti pentru ca in sinea ta presupui ca lama ascutita a adevarului va face rau. Raul in perceptia ta. Ceea ce de fapt poate sa fie binele celuilalt. Si evident invers.
Un lung sir de minciuni ce da nastere in fapt la relativitatea adevarului?
Sau la scuza imbatabila: mint ca sa nu ranesc?
Daca as intoarce teoria asta pe dos cred ca ar arata ca un puzzle infinit.
Un perpetuum mobile de speta intai niciodata demonstrat.
De ce? Pentru ca la baza are de fapt acel element care nu se poate deturna si nu se poate masura.
Increderea!
In marinimia umana si in scuza empirica a evolutiei spirituale iti permiti sa crezi ca esti indreptatit sa acorzi increderea numai cui vrei.
Asta e bine sau e rau?
Balanta o tine in mana credinta ta. Tot ceva empiric.
Sau balanta o tine in mana sentimentul care justifica acordarea acestei increderi.
Daca iubesti ai scuza perfecta. Deci empiric, nu?
Da iubesc! Deci am incredere!
Extrem de legate chestiile astea doua.
De unde incepe minciuna?
De la rostirea acelui te iubesc sau de la acordarea increderii care in ansamblu inglobeaza si iertarea.
Intr-o lume raportata mai tot timpul la reguli......teoria cu "toata lumea minte" se demonstreaza a fi la fel de empirica precum este frica de reala.
QED ?Eu cred ca da :)
Eu te iubesc! Demonstreaza tu ca e minciuna :)

3 comentarii:

  1. prea complicat rationament si prea privit din perspectiva femeii..

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu mint prin Omisiune.
    Si tu faci la fel cu sofismul asta elaborat.:)))))

    Demonstreaza ca nu este asa :)))))

    RăspundețiȘtergere
  3. @uzi - niciodata nu am pretins ca am cojones:)) pup ma :)
    @methos - hihihi:P plecand de la definitia sofismului demonstratia e deja pe tabla :D ups! uitasem QED:)))

    RăspundețiȘtergere

Spune-ti parerea!!