Se afișează postările cu eticheta tandem. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta tandem. Afișați toate postările

29 decembrie 2009

Calatorii in simturi - Doamna si Vagabondul...


Motto
Mi-e de ajuns sa te privesc tacut
Sa-ti vad ochii plini de tot inaltul
Ca uitand intregul tau trecut
Tu sa nu mai poti pleca la altul.


Tu mers gingas, tu surasul meu!
Daca-ai sti cu inima-i pustie
Cum poate iubi un derbedeu
Si cat poate de supus sa fie…


Un vulcan ce a erupt in cotidian. O lava mistuitoare si dulce care incrusteaza in timp o melodie ce se revarsa in suflet in alt fel decat vreodata s-a cantat un sentiment.
Un vis...
I-am privit ochii. M-am cufundat in acel adanc albastru, perfect constient ca abisul o sa ma inghita fara sa imi puna alte intrebari. Am atins pielea alba si curentul pasiunii m-a inundat, trecand fara regrete peste ecluzele inca ferecate.
Am inchis ochii si buzele au plecat in regasirea sarutului fierbinte imaginat de atatea ori.
Mi-a raspuns cu un val de caldura in care pasiunea clocotea asemeni magmei ce se formeaza in centrul pamantului. Un sarut rotund si umed s-a intins ca un resort in trupurile noastre ce inca isi tatonau cautarile.
Am izolat-o in aburii apei ce faceau ca moliciunea pielii sa-mi infioare siguranta degetelor ce ii desenau trupul lasciv. Imi vorbea cu trupul. Cu sanii albi areolati in culoarea dorintei, cu piciorul fin arcuit in pasiune si cu buzele intredeschise intr-un geamat surd al abandonarii totale. Gustam cu toate simturile arcuirea gatului si respiratia ce se voia inghitita de dorinta mea vorace.
O simteam ca pe o vioara alba in mainile mele. Eram arcusul ce ii savura harta saruturilor pe trupul meu incins, eram centrul universului pasiunii ei si imi gemeam dorinta intr-o mutenie ce o facea sa ma devoreze.
I-am luat toate arcuirile si zvacnirile cu o sete pe care ea niciodata nu a constientizat-o. I-am dat libertatea de a ma avea. Si-a luat libertatea de a ma lasa ratacit in focul pasiunii ei, in adancul acela fierbinte ce nu impunea.
Mi-a citit trupul cu buzele fierbinti, a urcat spiritul si mintea in extazul gustului meu pana dincolo de limita gustului ei, atat de dulce si atat de alb.
M-a strans si m-a eliberat in secunde numarate doar de setea ei de mine.
I-am gustat umezeala ochilor ivita din pasiunea de a ma avea, i-am dat trupului viu spiritul vorace al Vulturului din mine. Am luat pe buzele mele gustul femeii eliberate si dezlantuite.
I-am invelit trupul in forta si in tandrete ca apoi sa sorb urma asternutului pe care l-a strans in pumni cu avalansa unui extaz ce imi scurtcircuita trupul si imi ducea mintea dincolo de orice limita.
Extazul meu a fost doar extazul ei descatusat….
Extazul ei….aerul rarefiat al inaltimilor spre care am dus-o….
Un vis… Balada blondelor iubiri....
 

30 noiembrie 2009

Calatorii in simturi - Intre Vultur si Prada...


Intre vultur si prada este acea relatie care il face pe unul sa prospere si pe celalat sa supravietuiasca.
Este acea intelegere in care, privind-se in ochi, unul intelege ca este acolo ca sa continue povestea de succes a ambelor specii.
Nu pot exista unul fara altul!
Se masoara din priviri, se urasc inevitabil si totusi ei stiu ca formeaza un intreg.
Este un dans al mortii sau al vietii, din care scapa cine poate!
Unul e condamnat. Nu stie dar este!
Unul va pieri din aceasta inclestare. Unul va pieri de foame sau unul va pieri pentru ca celuilalt ii este foame.
Ati vazut legatura mai stransa?
Exista iubire mai mare?
Noi, oamenii, mereu intelegem gresit. Altfel declaram mereu ca mai bine mor eu decat iubirea mea!
Stim ca suntem mincinosi, stim ca nu avem puterea de a ne darui asemenea prazii.
Ce sa facem?
Am putea sa ne intelegem!
Daca ne intelegem atunci va rog pe toti sa renuntam la atributul de oameni si sa recunoastem ca suntem animale de prada!
Si mai ales ca suntem animale!
Nu este vina noastra!
Asa strigam toti!
Este vina noastra pentru ca influentam tot ce ne inconjoara!
Este vina noastra pentru ca tinem in viata puii care nu se pot descurca.
Este vina noastra pentru ca ne jucam cu soarta. Credem ca ni se cuvine sa alegem!
Va dati seama ca finalul e neplacut. Pierdem. Selectia naturala a aparut ca o necesitate.
Nu e o gluma!
Si peste betoanele noastre vor fi iarasi Codrii Vlasiei!

Intre vultur si prada exista ceva ce mereu simtim. Foamea si foamea!
A unuia de a se aventura din inaltul cerului spre ochii mijiti de spaima ai prazii, pentru a-si lua forta de a contempla lumea de acolo din aerul rarefiat al inaltimilor.
A celuilalt de mica ustensila intr-un sistem ce are o utilitate definita si fara aspiratii.
Amandoi sunt condamnati. Amandoi pier pe limba lor.
Vulturul pentru ca e Vultur si Prada pentru ca e Prada.
De ce condamnati?
Pentru ca noi ii condamnam. Pentru ca noi refuzam sa vedem indestructibilul acela sublim dintre ei.
Noi, cu satietatea dorintei de a influenta ceva ce nu intelegem. Noi care daramam zidurie singuratatii atat de unite dintre Vultur si Prada.
Noi care credem ca nu exista egal intre imensitatea cerului unde isi desfasoara Vulturul aripile, unde face el umbra si imensitatea pamantului unde Prada cauta perpetuarea.
Exista vreo diferenta intre noi si ei?
Tu Prometeu cu un ficat esti mereu dator!