25 noiembrie 2008

Aberatie...


Un card aiurit compus din pasari Dodo. M-a si umflat rasul la vederea lor! Credeti ca aberez? Dar cred ca e momentul sa aberez. Este mult mai amuzant!!
Deci ma duc cu gandul pe insula Mauritius sa caut urmele acestor vietuitoare legendare care, ciudat, nu au fost vanate pentru ca sa fie servite pe mesele exploratorilor cu morcovul in cioc si cu merele sub coada.
Culmea este ca le-au mancat cainii, porcii, sobolanii si maimutele. Nu gasesc in asta un paradox. Din contra este atat de firesc, de contemporan si hilar, in acelasi timp, incat senzatia de deja vu devine o a doua natura.
Off ce ti-e si cu aberatiile astea!!!
Am incercat azi sa-mi regasesc zambetul si daca stiam ca e atat de simplu si de aproape o faceam de mult.
Ca orice fumator inveterat m-a ajuns momentul cand priveam pachetul gol si apoi frigul de afara. Viciul evident puternic!
Ma imbrac corespunzator si ies sa-mi cumpar tigari. In micul burg medieval, in centrul cetatii gasesti doar sedii de banci care, evident nu se compromit sa dezvolte viciile muritorilor de rand care se rezuma totusi la niste sume derizorii. Totusi sunt un om norocos. Pe strada care duce spre spital a ramas ratacita, printre ciupercile aparute dupa evenimentele ce ne-au eliberat, cica, de comunism, o crasma. Este genul acela de crasma la care, in momentul in care deschizi usa, te izbeste acel aer coclit de bauturi ieftine si fum de tigara. Dar in acest centru medieval aceasta scunda taverna imi este salvarea.
Intru si strabat aerul dens pana la tejghea. Tanti ma cunoaste. Imi zambeste si ma intreaba din priviri cate pachete vreau. Unul! Doar sunt fumator inveterat, nu?
Platesc, imi iau pachetul de pe tejgheaua lipicioasa si dau sa ies.
Privirea imi aluneca pe fata unei femei care statea la masa in fata unui pahar cu rachiu alb. Se uita la paharul ala de parca era punctul de sprijin al universului. A ridicat privirea si fata ei a dezvaluit un zambet stirb si foarte straniu. Parca se uita prin mine. Si cu o voce ragusita, care parca era excrescenta masculinitatii in trup de femeie, imi spune:
- Cucoana mi-e sete!! Si vrei nu vrei am sa beau paharul asta!
Si cu un gest elaborat a luat paharul si l-a dat peste cap. La pus pe masa, s-a ridicat si a iesit din carciuma.
Pai cum saracia sa nu te umfle rasul.
Am iesit in strada zambind si am privit-o cum merge pe zece carari deodata spre centrul cu multe sedii de banci.
Pana acum, oamenii de stiinta aveau date foarte putine despre pasarea Dodo, dat fiind ca numai foarte putine oase de Dodo s-au pastrat. Cu toate acestea in 2002 o echipa de Oxford a reusit sa faca o analiza a unui fragment de ADN extras dintr-o gheara de Dodo. Chiar daca ADN-ul respectiv era destul de deteriorat, cercetatorii englezi au reusit sa stabileasca faptul ca pasarea Dodo a aparut acum 25 de milioane de ani, inainte ca insula Mauritius sa se desprinda de continent. Stramosul pasarii este o pasare care inca mai exista numita Rodrigues Solitaire.
Pai cum sa nu te apuce zambetele!!! :)))))

7 comentarii:

  1. Dragoste blonda, Rodrigues Solitaire este exact in faza ta neuronala. Adica extinct. Dar ironia vietii este insasi moartea. Si invers, iar viata si existenta inceteaza la fel cum existenta femeii se opreste in fata paharului...Lasa aleea cu banci, carciuma este poate cel mai viu loc, in care oamenii isi beau fericirea, supararea, viata, isi inghit amarul, din paharele soioase...Intre tejgheaua lipicioasa si biroul bancii, aleg tejgheaua...si viata...iar soarele va rasari si intr-un maine, cand poate noi nu-l vom mai putea vedea...

    RăspundețiȘtergere
  2. Neuronul este celula nervoasa completa care conduce impulsurile nervoase. Asta se aplica peste tot mai putin la blonde! Deci este paradoxal sa pui in aceiasi fraza neuronul si blonda!
    Moartea este singura certitudine a vietii!
    Bautura este prohibitiva in cazul lipsei de neuroni:D
    Dar lasa ca trec eu de faza in care anumite substante imi absorb energia :))) Faptul ca clitorisul arata minunat in perioada asta a anului nu imi da inca dreptul sa afirm ca viata este o ipoteza euristica:D
    Te ciumidel ma!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Neuronul....acel lucru de care, natural sau...biologic se folosesc si blondele. Intrebarea este daca ele constientizeaza ca il au....Sa nu filosofam acolo unde nu e cazul...

    RăspundețiȘtergere
  4. Fa obosito, tot nu te-ai saturat sa te dai mare scriitoreasa pe net? Dispari urgent din peisaj ca n-ai pic de talent si lasa-i naibii pe altii care stiu sa scrie sa isi dea cu parerea!

    Un grup de anonimi binevoitori

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumesc pentru bunavointa voastra stimabili anonimi. Ca sa emiteti o asemenea parere si sa fiti in postura de a da un sfat inseamna ca ma cititi. Ca sa mai si comparati scrierile mele cu cele ale oamenilor cu talent asta presupune, dupa o ligica de bun simt, ca ii cititi si pe ei. Deci nu pot sa ma declar decat foarte incantata vis-s-vis de comentariul dumneavoastra foarte documentat si afisat cu atata elocventa.
    Va multumesc!!
    Si ma semnez
    Sorana

    RăspundețiȘtergere
  6. Earan nervos cand m-ai certat, dar ce tare m-am enervat observand ca la acest articol crezusem ca am comentat. Adica am scris ceva, am dat publicati-va comentariul si pac, am inchis. Inchis da tot. Io cand ma uit la scheletul ala, nu pot sa ma gandesc la ce scrii pt. ca sunt blond si la mine o imagine valoreaza cat 1000 de cuvinte (sic!)Io ma gandesc la Dodo alea din Ice Age, si la proful nostru de bio care ne explica cum pasarea asta o puteai prinde urmarindu-i gainatzul! Dap, cica ierea un fel de curcano-porumbelo-ratza, care pe o parte manca, pe partea cealalta facea taitzei. Pi normal ca a disparut. In ziua de azi taitei fac doar chinezii si in mod limpede chinezii nu au de gand sa dispara, ba chiar se inmultesc. Deci referitor la postul tau...ce dracu ai vrut sa spui?!?!?!?

    RăspundețiȘtergere
  7. doar ceea ce am vrut sa pun Radu..aberatii...:D

    RăspundețiȘtergere

Spune-ti parerea!!