2009...

Nu stiu cu ce ar trebui sa incep aceasta prima scriere din 2009!
Nu pot sa-i spun un nou inceput, pentru ca nu este.
Nu pot sa-i spun nici macar sfarsitul inceputului, pentru ca m-as depasi pe mine in aberatii.
Deci ce este?
Intr-un mic orasel din centrul Transilvaniei este sursa de liniste la care ma intorc invariabil.
Este locul unde imi gasesc mereu intacte redacinile prin care absorb echilibrul atat de mult dorit. Fac asta plimbandu-mi pasii printre minunatele legende ale locului unde am tipat prima data, dand dovada incontestabila ca am venit pe lume.
Burg medieval plin de oameni aparte, prieteni carora le daruiesti cu placere din ceea ce inseamna o liniste dorita. Si mai presus de toate te simti ca o mica divinitate cand oasele tale iti marturisesc cu o zi inainte ca o sa ninga.
A nins pentru ca cineva, drag mie, si-a dorit asta, a nins spre bucuria celor ce nu-si imaginau ca pe lumea asta mai exista oameni care sa te uimeasca. Oameni a caror privire nu mai distinge aproape nimic dar a caror spirit este dincolo de orice neguri.
Un inceput de an cu totul aparte in care am pasit cu liniste, cu mult zambet, cu multa copilarie si cu foarte foarte foarte multe stelute...
Mi-e cald acum in suflet si pentru asta va multumesc.....tinereilor!
Apropos! Stiti cum miroase cozonacul cu mac?
Daca nu stiti o sa va spun eu. Aici are cu totul alta aroma....