In eter..

Imi imaginam acum o seara de vara, nici prea calda si nici prea racoroasa. Imi crestam in piele ochii tai dincolo de liantul lumii, imi croiam cuvintele in lumina unui intuneric abstract si linistit.
Apoi am incetat sa-mi imaginez si am inceput sa simt cum te zbati, ca un condor cu aripile puternice, sa te desprinzi de lume, iti palpam zbuciumul si imi cautam zgomotul propriului meu suflet ca sa il tin in palme sa iti pot hrani foamea de acel ceva pe care niciodata nu ai putut sa-l pui in cuvinte.
Apoi am inceput sa-mi doresc....
Un zambet de dincolo de sticla rece a ochilor, o mica tresarire transpusa in palma ta sau macar urma pasilor lasati in micul meu suflet zbuciumat si atat de zdrentuit.
Nu am obosit. Din contra. Undeva acolo intr-un loc, pe care sunt sigura ca il stii , am sursa de energie si liniste. Cu tot dorul si zbuciumul simt...
You are my secret life...
Si oriunde ai fi si oricat ai fi de chircit sub apasarea a ceea ce te inconjoara te simt...
Acum nu iti este bine pentru ca iarasi am avut visul acela....
Apropie-ti mana de obraz si o sa stii ca sunt acolo zambindu-ti de dincolo de tot ce poti sa iti imaginezi...