Doua sfere. Una verde si una alba. Pripasite in palmele despartite de un intreg univers. Le privesc oarecum mirata si apoi ma arunc in vis. Un vis de nisip si covoare rosii.
Pasesc pe covorul din mijloc. Talpile mi se cufunda in asprimea rosului. Dinspre margini, un vant colorat impinge sub talpile mele firisoare de nisip monocolore. Palmele departate tin sferele protector. In jurul lor se formeaza o aura argintie ce parca imi asoarbe zbaterile pleoapelor.
Ajung in mijlocul covorului din mijloc. Eu si sferele mele ce incadreaza universul.
Nu stiu unde sa-mi indrept pasii. Ma agat de firele de nisip ce se tanguie sub talpile mele nesigure. Le cer sa-mi arate drumul, sa-mi arate covorul pe care sa calc. Imi raspund plictisite ca lor le este indiferent. Aura argintie a sferelor incepe sa palpaie. Oare ce vrea sa spuna?
Le privesc insistent asteptand ceva ce simt ca nu o sa vina. Si totusi astept. Talpile ma dor, fruntea mi se ineaca intr-o transpiratie sarcastica, nisipul se roteste sub talpile mele. Incepe sa imi fie frig.
Privesc in urma mea. Urma pasilor a fost acoperita de nisipuri calme si calde. Nu ma mai pot intoarce. Pleoapele sfasie lacrimile reci si sferele incep sa imi incalzeasca palmele. Inchid ochii si pasesc. Un pas. Apoi inca unul si inca unul. Nu mai simt nisipul. Nu stiu unde s-a refugiat. Asta ma face sa cred ca nu am plecat pe covorul bun. Dar simt inca asprimea de sub talpi si caldura sferelor din palma mea.
Deschid ochii. Lacrimile scrijelesc acum obrajii. Privesc in jurul meu. E doar verde si frig. Ma uit in spatele meu. Nu se mai distinge nimic.
Imi strang palmele si inchid sferele in ele....
Albul si verdele se contopesc, covoarele dispar, asprimea de sub talpi se transforma intr-o moliciune ciudata. Nu indraznesc sa o privesc. Ochii sunt hipnotizati de un spatiu bicolor...
Si ies din vis aruncand sferele. Nu mai vreau sa stiu pe care covor sa pasesc.
Nu mi-e mai frig. Simt doar cum verdele si albul lacrimilor mi-au obosit sufletul. Nu mai am puterea sa ma revolt pentru ca afara ploua....
Pasesc pe covorul din mijloc. Talpile mi se cufunda in asprimea rosului. Dinspre margini, un vant colorat impinge sub talpile mele firisoare de nisip monocolore. Palmele departate tin sferele protector. In jurul lor se formeaza o aura argintie ce parca imi asoarbe zbaterile pleoapelor.
Ajung in mijlocul covorului din mijloc. Eu si sferele mele ce incadreaza universul.
Nu stiu unde sa-mi indrept pasii. Ma agat de firele de nisip ce se tanguie sub talpile mele nesigure. Le cer sa-mi arate drumul, sa-mi arate covorul pe care sa calc. Imi raspund plictisite ca lor le este indiferent. Aura argintie a sferelor incepe sa palpaie. Oare ce vrea sa spuna?
Le privesc insistent asteptand ceva ce simt ca nu o sa vina. Si totusi astept. Talpile ma dor, fruntea mi se ineaca intr-o transpiratie sarcastica, nisipul se roteste sub talpile mele. Incepe sa imi fie frig.
Privesc in urma mea. Urma pasilor a fost acoperita de nisipuri calme si calde. Nu ma mai pot intoarce. Pleoapele sfasie lacrimile reci si sferele incep sa imi incalzeasca palmele. Inchid ochii si pasesc. Un pas. Apoi inca unul si inca unul. Nu mai simt nisipul. Nu stiu unde s-a refugiat. Asta ma face sa cred ca nu am plecat pe covorul bun. Dar simt inca asprimea de sub talpi si caldura sferelor din palma mea.
Deschid ochii. Lacrimile scrijelesc acum obrajii. Privesc in jurul meu. E doar verde si frig. Ma uit in spatele meu. Nu se mai distinge nimic.
Imi strang palmele si inchid sferele in ele....
Albul si verdele se contopesc, covoarele dispar, asprimea de sub talpi se transforma intr-o moliciune ciudata. Nu indraznesc sa o privesc. Ochii sunt hipnotizati de un spatiu bicolor...
Si ies din vis aruncand sferele. Nu mai vreau sa stiu pe care covor sa pasesc.
Nu mi-e mai frig. Simt doar cum verdele si albul lacrimilor mi-au obosit sufletul. Nu mai am puterea sa ma revolt pentru ca afara ploua....
inca incarc sa ma dumiresc intre cele doua reactii ale mele
RăspundețiȘtergerecontinua sau fugi!
tras intre cele doua directii incerc sa ma dumiresc ce se intimpla..
Daca fugi ai sa te intrebi cum ar fi fost daca ai fi continuat, daca ai sa continui probabil o sa sti de ce nu ai fugit...
RăspundețiȘtergere