12 septembrie 2011

Jurnale murdare...


In sfarsit azi ma simt odihnita. Imensa cantitate de serotonina s-a estompat si asta m-a facut sa simt oboseala abia cand am ajuns la Brasov.
Niciodata cand traiesc atat de intens, tristetea nu isi face aparitia. Niciodata nu se realizeaza acel vid prin golire.
Si stii care este satisfactia maxima?
Cand cu mult inaintea unor evenimente simt cu certitudine urmarea lor fireasca prin simplul fapt ca simt oamenii.
Uneori e sanatos si satisfacator sa spun: Ti-am spus eu ca asa o sa fie!!!
Vezi tu My love, oricat de mare e iubirea mea niciodata asta nu m-a impiedecat sa vad, sa ascult taceri si sa zambesc senin cand confirmarile au venit fara sa le cer.
Nu o sa-ti spun aici si acum ce au insemnat aceste cateva zile petrecute in Bucuresti. Si nu pentru ca nu vreau sau pentru ca mi-ar fi jena de ceva din ce am facut. Dar nu meriti!!!!
Omul , pe care-l iubesc, imi spunea nu cu mult timp in urma, ca e cel mai liber spirit, ca nu poate sa fie incatusat niciodata, ca face ce vrea si cand vrea, ca bla bla bla bla. Multe imi spunea omul acela. Chiar le-am crezut. Apoi cruciada mea a devenit un gest simplu de a demonstra ca nu e asa. Si astfel am daramat toate zidurile si toate mastile. Si de fiecare data s-a incheiat cu: Ti-am spus eu!!! Ceea ce pentru mine a fost fascinant.
Azi?
Dupa ce am experimentat o treapta foarte inalta in trairi nu pot decat sa spun ca nu tu m-ai ridicat acolo sus. Ci eu am fost cea care ti-am aratat si o alta parte a perceptiei simturilor. Fara sa joc teatru, fara sa am masti si fara sa mint. Tu, in tot acest timp, te-ai amagit ca poti sa si faci ceea ce spuneai, ca poti sa fii ceea ce spui ca esti. Nu am rabdare sa insir acum toate momentele cand prin demonstratii haotice puteam sa pun acel irevocabil QED.
Nu are sens.
Candva imi spuneai ca oamenii se adapa din noi. Iti convenea asta. Pentru ca se adapau din mine prin tine. Pentru ca eram sursa inepuizabila din care iti luai hrana ca sa poti sa dai exceptionalul inapoi intr-o forma aproape perfecta. Dar ai uitat minunatele surse care te faceau sa fii tu, asa cum pretindeai din cuvinte. Mai am si acum scrierile acelea si zambesc cand le recitesc. Ceea ce urmeaza sa scriu cu siguranta o sa te enerveze. Pentru ca niciodata nu ai acceptat cu seninatate sa ti se spuna in fata adevarul. Intotdeauna te-a marcat si te-a durut asta. Dar in mine nu ai sa gasesti niciodata fiinta care se dezminte.
Strangi acum in brate esenta feminitatii din mine, mangai acum cuvintele ce au facut ca sa ai, hranesti acum cea mai superba fantezie a mea si mai ales curajul meu de a darui neconditionat. Stii ce nu ai?
Nu ai si nu ai avut niciodata libertatea mea! Doar te-ai amagit si te-ai mintit!
Si in momentul de fata nu mai ai nici macar farama aceea de libertate de a spune printr-un gest banal: NU! NU VREAU!!!
Sunt dezamagita total si nu pentru ca am avut asteptari de la tine ci pentru simplul fapt ca acum am comfirmarea ca pana si pe tine te minti. Daca pana acum am vrut sa cred tot ce ai spus despre tine, acum totul s-a volatilizat. Si in felul asta m-ai pierdut. Forever!!!!
Nu pot decat sa iti urez sa reusesti sa iti raspunzi la intrebarea atat de simpla despre tine: Cine sunt eu, Sorana? Intrebare pe care mi-ai pus-o de nenumarate ori si la care nu ti-am raspuns niciodata. Pentru ca nu am vrut sa te construiesc!!!
Sunt mult prea sus pentru puterile tale my love!!! Si asta ma face cu adevarat fericita!
Frumos si solitar, my love!!!
M-ai avut toata,

Sorana...

4 comentarii:

  1. Inca odata, daca mai era nevoie, se dovedeste ca nu trebuie sa arati slabiciunile unei femei. ACum le linge, dar nu ca sa le aline ci ca sa tina rana deschisa pt ca ea stie ca mai tarziu o sa puna sare :))

    RăspundețiȘtergere
  2. O viziune draguta Pasare, ideea e ca ai pornit de la o premisa gresita:)
    N-am sa ti-o spun:)
    pup si merci de vizita :)

    RăspundețiȘtergere
  3. ....si iarta doamne greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri...fuck offf!!!

    e catre 8 la dimineata si am intrat incoace cu pana intr-o mana,barosul in cealalta si un ochi geometric in cautarea perfectiunii cercului laudat...si l-am gasit...l-am privit cu ochii unui pitagora,l-am adulmecat cu narile unui caine si-n urma l-am atins cu mana unui prunc....a tremurat si l-am vazut cum crapa....am aruncat pana scarbit de faptul ca m-am impovarat cu ea la drum degeaba si-acuma stai sa vezi de ce-am carat barosul....

    esti oare chiar atat de naiva sau ai inceput sa te minti singura cu dibacie si speranta ca altii sa creada pentru ca mai apoi sa poti crede si tu???

    hai sa-ti arate nenea ce-ai facut...voind sa-ti construiesti cercul perfect ai reusit dar n-ai bagat de seama ca l-ai facut din zahar ars si chiar de pare dur si dulce el e de fapt gretos si prea casant....
    cercul tau e cam asa: l-ai construit din 5 bucati.
    1.confirmarile au venit fara sa le cer.
    2.Chiar le-am crezut
    3.Doar te-ai amagit si te-ai mintit!
    4.Si in momentul de fata nu mai ai nici macar farama aceea de libertate
    5.Intrebare pe care mi-ai pus-o de nenumarate ori si la care nu ti-am raspuns niciodata.

    aceste 5 bucati fac din cercul tau un cerculetz pueril facut din aer si spume de sapun....

    ma uit si mai citesc inca odata si vad doi oameni banali si simpli cum nu ma asteptam sa gasesc....o vad pe domnisoara Mariutza,invatatoare timida la scoala din sat si o vad cum ea in suava ei timiditate nu cere confirmari dar le primeste totusi,semn ca le astepta in sinea ei....si e gretos...ii vad apoi pe gheorghe si pe ea in casa...el cica se amagea si se mintea singur si-apoi chiar isi dadea dreptate dar ii dadea si ei cu bla-bla-bla-uri pe care in prostia ei chiar le credea Mariutza desi stia ea bine ca el se minte singur....hahahaha....s-o fi gandit ca poate cu ea o fi mai sincer decat cu el insusi....buna gluma....nasoala gandirea si paguboasa in general.....
    ma retrag apoi si-i las sa se minteasca...pe cand revin nu pot fi decat iar socat....desi isi daruisera forever libertate acuma el e-ncatusat si nici macar un NU banul nu mai poate zice....iar ei ii pare rau fireste....probabil ca legandu-l s-o fi gresit si i-a legat si gura....dadada....e reusita poza....s-o punem la sertar cu restul glumei dar sa remarcam in final ca pe cand gheorghe al nost' mai putea pune intrebari n-a primit raspuns never...deh....o fi fost si ea legata de n-o fi vrut in ghilimele :)))....

    deci...fata.....baga seama.....daca vrei cerc si vrei de chiar....iti las barosul meu......si-l foloseste sa calesti ceva materiale mai rezistente pentru el si baga de seama sa fie din metal si sa-l inchizi cu foc....apoi am sa revin cu pana...stiu si sa gadil dar numai daca vad ca am de ce si pentru ce...

    PS...cat tot mai am barosu' in mana....scoate-n pana mea nationalismele ieftine si emblemele de genul din fatza blogului ca-l cam improasca cu rahat.

    RăspundețiȘtergere
  4. Demon e perfect comentul:)))))
    Cu adevarat mai bun decat cercul meu:)
    Dormi Demon?:)

    RăspundețiȘtergere

Spune-ti parerea!!